Craiova mea…

Stau in masina parcat si privesc la fumul de tigare care se scurge usor afara, in noapte. Melodia de la radio il urmeaza si ea subtil in intuneric. Imi este dor de Craiova…

-Te pot duce eu! imi sopteste reflexia din oglinda retrovizoare. Nu e asa departe…Putem prinde rasaritul acolo…

O las sa vorbeasca si ii acopar vorbele cu un oftat de fum. Craiova de care imi este dor este mult prea departe pentru a mai ma poate intoarce la ea. Dar ce frumos ar fi sa pot baga in marsarier si sa pot intoarce timpul inapoi?!  As ajunge acolo chiar mai repede, atat timp cat oglinda imi spune ca unele lucruri pot fi mai aproape decat par.

Din pacate, nemtii nu s-au gandit sa ii instaleze submarinului meu galben nici o optiune care sa imi perminta calatoria in trecut si acum ma vad prins cu centura de siguranta de prezent, in timp ce fantomel coloreaza cu nostalgia mea intunericul.

Ies din masina care clipeste in urma mea in timp ce se inchide. Nici o stea pe cer. Nici un zgomot care sa trezeasca noaptea in care ma pierd cu gandul la Craiova mea.

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

6 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s