Cand petreci un an din viata alergand dupa cai verzi pe pereti, aptitudinile tale artistice tind sa dispara, locul lor fiind luat de calitati demne de un grajdar veritabil. 

Si in loc sa ai grija de proiectele tale literare, te plimbi toata ziua cu herghelia ta verde pe toti peretii… iar un introvertit are ceva pereti in viata.

In timp ce ai putea arunca cateva fraze goale, dar frumos slefuite, tu decizi sa te joci de-a calaretul fara cap pe martoagele tale de culoarea gazonului si sa alergi pseudomatur prin viata in cautarea grijilor cotidiene in timp de pandemie (si nu numai).

Chiar daca ai petrecut atat timp in grajd si ai fi putut scrie ceva – probabil banal si lipsit de substanta, tu ai preferat sa tai frunza lui Sky si celorlalti caini care te tin treaz noaptea cu cantecul lor latrat pentru luna de pe cer. Ai fi putut scrie despre cand calareai pe cai mari si verzi, peste iarba uda a terenurilor de fotbal, in cautarea gloriei pe care n-ai avut-o niciodata. Apoi despre cum sfarsitul zilei te-a prins mergand descult pe ulita, aruncat din sa direct in izolarea pandemiei.

Dar daca ai fi scris-o, oricum nu crezi ca cineva ar fi gasit-o atat de captivanta. Asa ca ai lasat-o pe Sky sa-ti linga ranile si ati plecat amandoi la plimbare prin livada din spatele casei.

Ai fi putut face macar o postare pe blog despre cum ai ajuns pe saua ros-alba a martoagei pe care o calaresti acum. Chiar daca e schioapa, chioara si rupta de foame, tu esti un optimist naiv care spera sa transforme tantarul in armasar, ca in vremurile de mult apuse. Nici tu nu mai crezi in ea, dar te incapatanezi sa potcovesti cu sperante desarte un cal mort. Ai fi putut scrie ceva in tot acest timp.

Poate ziua in care Iubirea, acea iapa de un verde salbatic si care necheza cu un usor accent moldovenesc, te-a aruncat din sa si tu te-ai spart, da, poate ca ziua aceea ar fi putut sa fie un subiect de poveste dramatica. Dar tu ai decis sa-ti lipesti la loc cioburile ramase si sa mergi mai departe. Esti obisnuit. N-a fost prima data cand te-a aruncat din sa si te-ai sfaramat in bucatele. Totusi, sunt sigur ca a fost ultima. Sunt destui cai verzi pe pereti care merita alergati. 

Si atunci cand pandemia ti-a ingradit mult din poiana in care iti pasteai herghelia, tu tot ai refuzat sa asterni cateva cuvinte pe o foaie alba. Ai ales alte activitati mai putin artistice. Asa esti tu. Ai preferat sa alergi dupa cai verzi pe pereti, iar acum stai blocat in fata ecranului de la laptop, invocand toate divinitatile scriitorilor, in speranta ca te vor fulgera si pe tine cu inspiratie. Aptitudinile tale artistice au disparut, iar in locul lor pluteste un iz de grajd. 

Poate este timpul sa deschizi larg ferestrele si sa aerisesti. Cine stie? Poate ai sa reusesti sa scrii ceva citibil, acum ca herghelia nu te mai tine asa ocupat.