Primele iubiri sunt intotdeauna cele mai sincere, cele mai simple si probabil cele mai memorabile. Apoi, pe masura ce te maturizezi si viata te trage in apele ei tulburi, iubirile tale vor deveni complicate si pline de diferite nuante de banalitate, iar amintirile lor vor dura la fel de mult ca si gustul gumei de mestecat. Vor fi intense la inceput, dar pana la urma se vor sparge ca un balon de fata ta, atunci cand aroma lor va disparea.

Daca la inceput iubirea este pentru tine doar un sentiment, in timp, ea se va tranforma doar intr-un cuvant banal, fara nici o insemnatate pentru tine. Si asta pentru ca l-ai spus de prea multe ori si l-ai auzit de si mai multe ori, pentru a mai insemna ceva special. Asa suntem noi, oamenii… ne place sa omoram magia vietii, in maturitatea noastra. Se cheama evolutie…

La inceput ai iubit doar oameni, apoi, cand drumul tau te-a dus departe de casa, ai iubit locuri. Singuratatea drumului te-a facut sa iubesti lucruri si sa le apreciezi lipsa, apoi totul a inceput sa se miste din ce in ce mai repede si chestiile pe care le simti dureaza atat de putin incat habar nu ai ce sunt sau ce gust au. Uitand cu adevarat ce este iubirea, o vei confunda cu orice stare care iti va face inima sa iasa putin din rutina zilnica. Cine stie?! Poate facem asta pentru ca stim ca o viata fara iubire, este o viata goala… si ne mintim ca sa putem functiona cat de cat normal, intr-o lume anormala. Este singura noastra sansa sa mai parem umani in aceast loc inuman pe care l-am creat.

La fel ca si visele tale din copilarie, iubirea se va transforma si ea. La inceput ii simteai prezenta cu fiecare celula din corpul tau tanar, dar acum te ascunzi doar la umbra unui sentiment uscat si putred, ucis de seceta la care a fost supus de-a lungul acestor ani.

Si dintr-o leoaica tanara, iubirea s-a transformat intr-o pisica ciudata, care toarce plictista pe Canapeaua Rosie. Oricum, parca e mai bine, decat nimic, nu?!