Pluteste cu mine, in deriva, iubito!

Arata-mi ca te increzi in abilitatile mele de navigator. Ne vom ghida noaptea, ca hotii, dupa stele, iar lumina lunii ne va fi singurul far in intunericul inspumat. Ziua, vom zbura peste talazuri, cu vantul sufland salbatic in vela viselor noastre, sub ploaia care spala puntea corabiei noastre, ce geme speriata de norii care se aduna, cu gand de furtuna, la orizont.

Pluteste cu mine in deriva, iubito!

Si lasa oceanul salbatic sa ne calauzeasca destinul. Sa ne lasam prada curentilor si, cine stie, putem descoperi impreuna Indiile, si sa ne scufundam epava relatiei noastre, intr-o mare de aur si alte bogatii.

Pluteste cu mine in deriva, iubito!

Chiar daca risti ca furtuna sa ne arunce pe o insula pustie. Am imbratisa solitudinea impreuna si, cine stie, am putea construi un imperiu plecand din pustiu. Si daca nu am reusi, regele si regina nimicului tot regi raman, chiar daca regatul e cvasiinexistent.

Pluteste cu mine in deriva, iubito!

Si sa ne pierdem impreuna. Chiar daca nu ajungem la niciun taram, macar simtim impreuna experienta calatoriei si ne bucuram de ea.

Pluteste cu mine in deriva, iubito!

Pana la urma, toate lucrurile ajung la un tarm. Pana si oceanul.