– O sa fie bine, ai sa vezi! a spus zambind si mi-a atins cu degetele ei, mana.

– Crezi? o intreb in timp ce incerc sa fac putina ordine in haosul din gandurile mele.

– Da! Ai sa vezi ca totul va fi bine!

O privesc, incercand sa-i fur putin din optimismul din priviri, fara succes. Tot ce gasesc acolo este naivitatea aia frumoasa, care face ca focurile iadului din mine sa arda mai mocnit.

– Trebuie doar sa ai rabdare si ai sa vezi ca va fi bine! Nu mai sta asa suparat!

Ii zambesc dezamagit. Nu este prima oara cand cineva imi spune asta. Dar o las sa creada ca functioneaza. Nu vreau sa ii spun ca am mai auzit chestia asta de un milion de ori. Va crede probabil despre mine ca sunt dezamagit tot timpul. Dar simte tristetea care se ascunde in mine ca un rechin, iar eu nu inot asa bine.

– Haide… nu mai fi trist! Ai sa vezi ca va fi ok! imi sopteste la ureche.

Ma cuprinde in bratele ei, incercand sa ma calmeze. Nu reuseste, dar ma prefac. Daca ii spun ca am mai fost strans in brate de milioane de ori, va crede ca imi place chestia asta. Sincer? Urasc imbratisarile in momentele cand sunt nervos, dar voi fi nevoit sa recurg la vechile mele trucuri Jedi si sa-mi ascund iritarea sub cea mai calma intrebare posibila:

– Mai sunt trei minute si astia in alb trebuie sa mai inscrie doua goluri, daca nu, voi pierde biletul… Chiar crezi ca totul va fi bine?

Ma saruta pe obraz, rascolind demonul turbarii in mine. Dar este legat bine in lanturi. Il aud cum latra ragusit, din spatele gardului, in timp ce meciul de la televizor se incheie luand cu el si sansa mea de a castiga la pariuri in seara asta.

– Stai linistit… vei castiga data viitoare! imi spune in timp ce ma iubeste incet.

Ii arunc ultimul zambet din buzunar, mintind-o ca sunt bine, cand as putea sa ii spun ca si asta am mai auzit-o de milioane de ori… dar nu vreau sa stie ca am pierdut. Cine stie?! Poate chiar, de data asta, totul va fi bine. Dar si lucrul asta l-am gandit de prea multe ori…