In timp ce nava sa zbura tacut prin sistemul solar, in zona clusterului Arcul de Triumf, capitanul Cuc urmarea pe monitorul locotenentului secund W-aze prezenta echipajelor de gardieni ai galaxiei, care i-ar putea cauza probleme pe parcursul lungului sau drum spre destinatie.

Alaturi de ei, sublocotenentul Spotify se ocupa de coloana sonora a calatoriei, stabilind totodata si ritmul in care cei aproape 200 de centauri vaslesc prin negura spatiului, ascunsi sub capota neagra a navei.

Obisnuit cu libertatea si salbaticia sistemelor periferice, acum cand zboara asa aproape de centrul galaxiei, capitanul Cuc simte o usoara greutate in respiratie… probabil de la starea de anxietate pe care i-o produc locurile aglomerate.

Arde rapid o pastila de nicotina in miniincineratorul din coltul gurii, si lasa muzica sublocotenentului Spotify sa inunde cockpitul navei, in timp ce traverseaza conexiunea Grant, precum un TIE-fighter imperial.

Apoi opreste in cuadrantul Crangasi, unde isi raceste putin motoarele sub lumina rosie a semaforului, inainte de a patrunde iar cu toata viteza prin intunecata gaura neagra a pasajului Lujerean, spre punctul final al calatoriei sale – campul de asteroizi Drumul Taberei.

Aici isi parca aiurea nava, pentru a o face sa dispara mai usor in peisaj, si andoca. Aerul rece al noptii ii imbratisa pielea fetei, in timp ce mirosul dulce de noxe si gunoi menajer ii mangaiara delicat narile. Capitanul Cuc tusi subtil si arunca cu o flegma pe asfaltul curat, amandoua lucruri periculoase de facut in vreme de pandemie galactica. Dar nimeni nu era prin zona pentru a raporta aceste abateri grosolane de la constitutia galaxiei. Obosit, se indrepta calm spre ultima cladire spre dreapta, lasand intunericul noptii sa-l inghita.

Iar noaptea pare mult mai infometata in Drumul Taberei… Și mult mai scurta.