Prima zapada de care ma bucur in ultimii 15 ani. Masina doarme linistita sub nameti, alarma ceasului de pe noptiera si-a dat demisia si a plecat pe eJobs in cautarea altui fraier care sa fie trezit pentru munca, campul si padurea de langa barlogul meu sunt imbracate feeric in pudra alba, iar Netflixul, Amazon Prime si HBO Go ruleaza la maximum cu toate serialele din dotare.

Dupa o luna petrecuta la tropice, ascuns printre bananieri, ma asteptam ca intemperia de afara sa trezeasca astenia  in mine, dar m-am inselat. Chiar e misto iarna atunci cand nu ai absolut nici o treaba si nici nu trebuie sa ajungi undeva in contratimp.

Privesc la vecinii mei care se chinuie sa mineze dunele de zapada in cautarea masinilor, grabiti sa ajunga la munca, in timp ce sorb o gura de ceai si rulez niste marar. As putea sa cobor sa ii ajut, dar iarna asta am cumparat o sanie pentru a o inhama pe Sky la ea, renuntand total la achizitionarea de lopata sau sare pentru deszapezire. Si oricum sunt oltean si nu imi sta in caracter sa fac munca voluntara, de dragul imaginii. Poate daca as fi avut vreo colega de bloc single, sub 30 de ani si buna, m-as fi agitat putin… dar masculii de jos se descurca si fara mine.

Usor, usor incep sa ma activez si eu, presat usor de insistenta cainelui care vrea sa inoate putin prin nametii de afara.  Ii place sa se usureze in casa doar atunci cand am musafiri, pentru a-i impresiona cu inteligenta ei nativa. Afara vrea in general doar daca ploua torential sau viscoleste… La fel de aventuriera ca si mine… Stiam eu ca trebuie sa achizitionez un bulldog englez si nu un terrier dopat.

Astept totusi ca vecinii mei sa isi termine lansarea catre serviciile lor, pentru a nu ii face sa se simta prost, apoi cobor in mijlocul iernii, incercand sa tin pasul cu bizonul alb, care ma trage de lesa. E putin frig, dar cand o ai pe Sky langa tine nu prea ai timp sa te gandesti la detalii tehnice. Stai dupa ea si te rogi sa se goleasca pana nu te transformi intr-un om de zapada.

Dar dupa ce termin cea mai grea activitate a zilei, ma intorc dardaind victorios in cuib, pregatit sa imi continui dificila activitate de mangaiat menta, in timp ce YouTube-ul arunca in mine cu tot ce are el mai bun.

Mai pierd cateva minute gradinarind la nou meu proiect verde, dupa care plonjez in canapea cu un dublu loop urmat de un echer care nu prea imi iese. Bine ca Sky este solida si atenueaza adecvat caderea, dar sigur nu ma calific pentru olimpiada.

Prima zapada de care ma bucur in 15 ani. Si ma bucur la maximum de ea, ascuns intre pernele Canapelei Rosii, inarmat pana in dinti cu telecomanda, cu boxele bombanind infundat prin rotocoalele mele de fum si nimic nu ma poate opri din asta. Nici macar un cod portocaliu.

De data asta iarna este ca vara… pentru mine.

P.S. Stiu ca am hibernat o luna intreaga, dar acum m-am trezit si sunt pregatit sa va plictisesc din nou. Ne auzim totusi dupa martisor, pentru ca sunt oltean… si nu imi place sa imi cheltuiesc nici banii, nici cuvintele pe prostii. Pana atunci continuati dansul pinguinului prin zapada de afara. E chiar marfa…