Pseudoiarna

Mi-a fost frica ca odata intors de la tropice, gerul si zapada ce aveau sa ma intampine pe meleagurile mele de bastina, ma vor arunca in cea mai crunta depresie in care m-am inecat de la Napoleon incoace. Nu ma asteptam ca tocmai absenta lor sa ma trimita la inot.

Pentru prima data din copilarie, pot spune ca am si eu sansa sa ma bucur iar de o iarna petrecuta integral la tara, in camp, langa o padure, fara sa am grija unui serviciu sau a unei sesiuni de examene. Sa ai o intreaga luna decembrie sa freci menta nonsalant, sa stai la caldura sa numeri fulgii de zapada si in schimb sa te trezesti facand surf pe valurile de namol ce au inceput sa se reverse din peisajul rural din jurul meu, nu este tocmai filmul Disney pe care-l facusem in cap sa-l montez de sarbatori.

Speram sa o inham pe Sky la placa si sa ma traga ea prin zapada, nu cum patinam acum amandoi pe campul care arata ca dupa batalia de la Calugareni in repriza a doua de prelugiri.

Credeam ca troienele si viscolul de afara imi vor alimenta imaginatia si voi reveni pe Canapeaua Rosie mai des, dar toamna asta eterna de afara ar scoate doar intunericul din mine si nu as vrea sa va trag aici, in noaptea mea, pentru ca nu cred ca v-ar place asa mult.

Pana si capusile pe care le culeg de pe vaca atunci cand revenim in baza, par debusolate de ce se intampla afara atunci cand le capturez si le asez pe biroul alb pentru interogatoriu. As putea sa le execut direct, dar ce mafiot as mai fi atunci?! Si intodeauna las doar una in viata pe care o eliberez de pe balcon, pentru a le spune si celorlalte ce se intampla daca ajung in drumul meu. Prea mult Netflix, Playstation si timp liber…stiu. Ce sa-I faci? N-ai ce sa-i faci…Claudiu…Cum zicea cineva odata. Sau mai multi cineva…nu conteaza. Am deviat de la subiect.

Cum spuneam… Toamna asta maidaneza care refuza sa cante si pe la alte mese mi-a taiat cam tot cheful de scris. De fiecare data cand privesc ecranul alb al laptopului gandul meu zboara inapoi pe insula, departe de mizeria de aici si imi e foarte greu sa scot ceva coerent. Probabil v-as plictisi cum am facut-o acum, iar eu chiar nu imi doresc acest lucru.

Am incercat niste shmekerii învățate de la bastinasii din rezervația din Tazacorte, dar se pare ca Dansul Ploii nu functioneaza si in cazul zapezii si nu am reusit decat sa cresc usor productia de namol cleios. O frumusete…

Jur ca daca nu incepe sa ninga in urmatoarele doua saptamani imi fac bagajele si ma intorc pe insula definitiv. Aici nu numai lumea a luat-o razna…Ci si vremea si poate este timpul sa filmez sezoanele urmatoare din viata in alte locatii, fata de cele obisnuite.

Decat sa o ard pe aici aiurea, mai bine o ard pe acolo cu un scop. De asta m-am si asezat pe Canapea in aceasta seara. La cum se prezinta vremea afara azi sunt toate sansele sa incep sa imi caut iar echipaj si vroiam sa va anunt si pe voi.

In rest… Toate cele bune! Ma duc sa ma bucur de pseudoiarna alaturi de Sky. Tocmai m-a anuntat ca vrea sa se goleasca si sa se pregateasca de cina. Ma duc sa ma distrez in intuneric.

Reclame

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s