Am reusit sa fug din baza in puterea noptii, atunci cand locotenetul Miss’T isi executa coregrafia antrenamentului de seara. Nu am mai rezistat…

Imi bag picioarele in ea de Frontiera, de planeta, de vulcani, de cascaloti si de plantatie. Am amanetat coroana de rege, am umplut rezervorul Canapelei Rosii cu combustibil si portbagajul cu tubercului ramasi de la Sparo, apoi m-am lansat in orbita, dar nu inainte de a-i trimite un holomesaj doctorului Kush cu textul: “Eu nu mai suport… Ma duc sa ma predau… Ne vedem acasa”.

Si chiar m-am saturat. Decat sa mai stau sa ma joc de-a exploratorul alaturi de locotenentul Miss’T si sa ma invart toata ziua ca un titirez prin sistemul L’Palma, prefer sa ma predau Federatiei Oltenilor Galactici si sa infrunt toate acuzatiile care imi vor fi aduse.

Asa stiu ca macar urmatorii cativa ani nu va trebui sa ma deplasez mai mult de cativa metri si nici nu ma va mai bate nimeni la cap in siguratatea racoroasa a celulei. Nu mai vreau sa aud de jungla, vulcani, cascaloti, pirati, germyeni si canarioti… Imi vor lipsi prea mult daca imi voi aminti de toate.

Mai bine ma gandesc cu entuziasm la zapada, namolul, frigul si gheata din sufletul omenilor pe care urmeaza sa-i intalnesc. Voi avea nevoie de toate aceste lucruri pentru motivatia expeditiei urmatoare… dar pana atunci, am sa ma odihnesc putin la racoare… Prea mult soare si prea multa caldura strica, pentru ca am devenit negru, schimbarea survenind din pacate doar la nivelul pielii, restul auxiliarelor ramanand de aceleasi dimensiuni.

Sper ca aceasta nota de jurnal, scrisa in timp ce imi pregatesc nava pentru saltul prin gaura de vierme, stationat pe astroportul de pe Canaria cea Mare, sa ajunga la voi prin intermediul SpaceBook-ului. Nu stiu daca voi mai putea sa mai adaug alte note de jurnal urmatoarea perioada… Totul depinde de Marea Curte Martiala a Oltenilor Galactici si de sentinta lor.

Dar pana ne vom intalni iar in sistem binar, va doresc s-o traiti cat mai lung si cat mai prosper!

Al vostru, capitan Cuc!