Demisia

Acesta este ultimul meu holomesaj in calitate de capitan al expeditiei si de cetatean al Federatiei Oltenilor Galactici si vine insotit de demisia mea din toate functiile si fractiile Flotei Imperiale Oltenesti.

Imi bag picioarele in ea de explorare si ma campez definitiv aici pe Tazacorte. M-am saturat sa tot sar din asteroid in asteroid, ca un fluturas din floare in floare, in cautare de resurse pentru Federatie. Sa trimita in puii mei un satelit, cum fac restul Federatiilor vestice…aici este mult prea multa menta, iar frecatul si rulatul ei dureaza prea mult pentru a mai avea timp si de pierdut aiurea in spatiu.

Prefer sa prospectez plaja de pe sezlog la umbra palmierului, cu briza racoroasa a oceanului furandu-mi fumul de pe buze, in timp ce valurile inspumate incearca sa imi creasca concentratia de sare de pe pielea arsa de soare.

Si daca ploua pot pleca cu Sparo sa ne prajim in larg la o vizionare de cascaloti, delfinoi si balenute, sau ma duc pe munte, in laboratorul portabil al doctorului Kush  pentru putin studio botanic. Acum, echipat si cu droidul de protocol deja pot interactiona cu bastinosii si colonistii germyeni de la alt nivel.

Chiar daca traim la marginea civilizatiei galactice, fara wi-fi si televizor, fara filme sau desene animate nici unul dintre noi nu mai simte nevoia de a reveni inapoi pe Romania.  Puteti sa va faceti  de cap cat vreti voi, pentru ca noi nu ne mai intoarcem.

Prefer timpul dilatat de pe Tazacorte in fata celui limitat de acasa, iar agitatia vietii tehnologizate din Federatie paleste, ca o basina in vant, in fata calmului din sistemul L’Palma.  Canariotii nici macar nu au cuvatul “stres” in vocabular…sunt mult prea tranchillo pentru acest lucru.

Aici colonistii germyeni sunt prajiti de la varsta, bastinosi prajiti de la vreme si noi de la tuberculii lui Sparo, iar eu aleg sa ma topesc sub cei doi sori de pe Tazacorte, decat sa tremur sub becul palid al Federatiei, chiar daca civilizatia tehnologizata se afla la mii de ani lumina.

Vom continua sa tinem legatura prin intermediul jurnalului de bord al Canapelei Rosii, dar pana la urmatarea mea transmisie mai este multa menta de frecat.  Sa aveti o viata lunga si prospera!

Al vostru EX-capitan J. Cuc!

 

P.S.  Salutati-l pe Peter din partea mea si spuneti-i ca ma bucur ca nu m-a gasit pe acolo. Winter is coming!

Reclame

1 comentariu

  1. Eu cred ca esti prins prea tare in mrejele planetei, din cauza efectului sporilor de la vegetatia specifica zonei. Scopul ei este sa influenteze gazda prin efectele ei afrodisiace, creand o lume perfecta in imaginatia acesteia…drept rezultat, gazda nu mai are nici o intentie sa plece vreodata, astfel planeta atingandu si scopul bine definit… Intrebarea este… Ce se intampla cu cei afectati? Au un viitor frumos si linistit, sau totul este doar o perdea pentru indeplinirea unui plan malefic?! Hmm…presimt ca ceva nu este bine, drept consecinta voi zbura pe planeta L’Palma asap, in salvarea capitanului Cuc. Am sa il trezesc la realitate inainte sa fiu infectatata si eu… Wish me luck! 🙏

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s