Acesta este ultimul meu holomesaj in calitate de capitan al expeditiei si de cetatean al Federatiei Oltenilor Galactici si vine insotit de demisia mea din toate functiile si fractiile Flotei Imperiale Oltenesti.

Imi bag picioarele in ea de explorare si ma campez definitiv aici pe Tazacorte. M-am saturat sa tot sar din asteroid in asteroid, ca un fluturas din floare in floare, in cautare de resurse pentru Federatie. Sa trimita in puii mei un satelit, cum fac restul Federatiilor vestice… aici este mult prea multa menta, iar frecatul si rulatul ei dureaza prea mult pentru a mai avea timp si de pierdut aiurea in spatiu.

Prefer sa prospectez plaja de pe sezlog la umbra palmierului, cu briza racoroasa a oceanului furandu-mi fumul de pe buze, in timp ce valurile inspumate incearca sa imi creasca concentratia de sare de pe pielea arsa de soare.

Si daca ploua pot pleca cu Sparo sa ne prajim in larg la o vizionare de cascaloti, delfinoi si balenute, sau ma duc pe munte, in laboratorul portabil al doctorului Kush  pentru putin studio botanic. Acum, echipat si cu droidul de protocol deja pot interactiona cu bastinosii si colonistii germyeni de la alt nivel.

Chiar daca traim la marginea civilizatiei galactice, fara wi-fi si televizor, fara filme sau desene animate nici unul dintre noi nu mai simte nevoia de a reveni inapoi pe Romania. Puteti sa va faceti de cap cat vreti voi, pentru ca noi nu ne mai intoarcem.

Prefer timpul dilatat de pe Tazacorte in fata celui limitat de acasa, iar agitatia vietii tehnologizate din Federatie paleste, ca o basina in vant, in fata calmului din sistemul L’Palma. Canariotii nici macar nu au cuvatul “stres” in vocabular… sunt mult prea tranchillo pentru acest lucru.

Aici colonistii germyeni sunt prajiti de la varsta, bastinosii prajiti de la vreme si noi de la tuberculii lui Sparo, iar eu aleg sa ma topesc sub cei doi sori de pe Tazacorte, decat sa tremur sub becul palid al Federatiei, chiar daca civilizatia tehnologizata se afla la mii de ani lumina.

Vom continua sa tinem legatura prin intermediul jurnalului de bord al Canapelei Rosii, dar pana la urmatoarea mea transmisie mai este multa menta de frecat. Sa aveti o viata lunga si prospera!

Al vostru EX-capitan J. Cuc!

P.S.  Salutati-l pe Peter din partea mea si spuneti-i ca ma bucur ca nu m-a gasit pe acolo. Winter is coming!