Pe balcon

Dupa o zi plina de facut nimic, cu palmele batatorite de la atat frecat de menta, ma relaxez alaturi de doctorul Kush pe balconul habitaclului nostru, cu gandurile aprinse si uitate in scrumiera din fata. Cei doi sori ai lui Tazacorte se urmaresc unul pe altul spre apus, insangerand patura groasa de cumulus care se strang in haita la orizont.

-Vine furtuna! ii spun doctorului printre rotocoale, in timp ce-I pasez gandul din scrumiera, mai departe.

– Asa arata radarele? Intreaba calm, in timp ce preia pasa mea.

-Nu…dar ma doare capul! raspund, deranjand putin lenea din mine, cu un scarpinat in crestet.

Apoi linistea iar se aseaza intre noi. Nici nu stiu de ce ma asteptam sa-mi raspunda…tuberculii de skunk adusi din gradina lui Jac Sparo ne dau cu somn, la fiecare numaratoare. Imi primesc gandul inapoi de la Kush, in timp ce droidul BOSE fredoneaza o melodie sublime si timpul isi dilata muschii in fata mea. Il las sa se dilate cat vrea muschii lui…oricum nu am ceas la mana…

-Coaie…realizezi ca noi azi am vizitat un vulcan?! Intreb colegul de balcon, in timp ce contemplez noaptea ce se ridica din ocean, prin rotocoale de tubercului topiti.

-Da…A fost misto…! raspunde dr.Kush, pierdut innca in contemplarea gandului meu trecut…

-Primul meu vulcan din viata…

-Da?! …Misto…

Tacerea inunda balconul si se scurge si la vecini, in timp ce noi facem iar o miutza cu gandul din scrumiera, fara sa ne udam.

-Coaie…dar vulcanii noroiosi sunt tot vulcani? intreb, putin dilatat si eu de la timp.

-Da?! Misto…

-Pai daca sunt, inseamna ca asta e al doilea Vulcan din viata mea…

-Da?! Misto…

Linistea ne desparte iar, uitandu-ne prada noptii . Luminile bazei murdaresc intunericul, lasate sa se descurce singure de luna absenta.

-Nu…Ca si ala de ieri…tot vulcan era…! tresare materia cenusie ramasa in mine.

-Da?!…

-Da…aia…Roca Muciacilor…tot vulcan..

-…misto! Visa doctorul Kush mai departe.

– Inseamna ca asta de astazi este al treilea vulcan pe care l-am vazut in viata mea…

-Da?! Misto…

Conversatia se stinge abrupt, sub greutatea gandului care inca fumega in scrumiera dintre noi. Noaptea ne magaie cu o adiere rece si se strecoara pe sub perdea, in interior. Palmierii tremura si ei usor sub atingerea ei.

-Mash nu a facut apa nici azi! Ii spun lui Kush.

-Da?!

-Cred ca i-l teleportez inapoi pe Bavaria cat de curand…! Continui, stingand gandul din scrumiera, pentru intensitatea dramatica a scenei.

-Da?! Misto…

Un fulger brazdeaza cerul la orizont.

-Ti-am spus ca vine furtuna!

– Da?! Misto…Inseamna ca azi facem dus…

Anunțuri

4 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s