Jac Sparo

Cu muzica la maxim si hublourile coborate, Canapeaua Rosie topeste ultimele picaturi de materie neagra din rezervor, in timp ce se strecoara precum o naluca prin centura de asteroizi a L’Palmei, intrand pe o traiectorie descendenta spre baza de pe Tazacorte.

Aterizam, starnind un nor imens de praf si atentia colonistilor germyeni si canarioti, care nu au mai auzit niciodata muzica asa de buna, precum cea de pe stickul navei. Se pare ca roock-ul le place… Unii dau din cap, altii dau cu pietre, dar nici eu si nici doctorul Kush nu le dam atentie, atunci cand ne retragem in habitaclu principal, ducand dupa noi monstrele si hardurile de date, culese in urma misiunii de astazi.

Il caut din priviri pe Mesh, dar nu-l gasesc prin multitudinea de piele uscata si par carunt, care roieste in jurul nostru. Trebuia sa ne repare instalatia de gaze a laboratorului de doua zile, dar tot de atunci este si de negasit.

I-am trimis astazi doua holomesaje pe SpaceApp sa ne ajute si cu boilerul de apa, dar se pare ca germyanul nostru octogenar ori o arde pe la o mumie, ori se stinge pe undeva in afara bazei. Ma gandesc sexual la rudele mamei sale decedate, in timp ce ma tarasc in urma lui Kush, pe lungul sir de trepte care pare sa nu se ma termine  si in timp ce doctorul deschide usa cu cifru a habitaclului, eu imi astept plamanii ramasi in urma mea, sa urce. Inca se resimt dupa zborul interstelar de zilele trecute.

Tratamentul prescris de dr.Kush nu a functionat. El este doctor in botanica, iar eu sigur nu sunt bonsai, chiar daca pot fi varza cateoadata. Depinde de circumstante. Oricum, misiunea de astazi a fost incununata de succes si chiar daca inca nu avem un medic in echipaj, de astazi pot sa sufar linistit…Am facut rost de un vraci pentru baza.

Jac Sparo, shamanul pescuit de noi din satul de pirati  aflat  pe malul Marelui Lac din rezervatia de canarioti, nu va calatori alaturi de noi dincolo de Frontiera. Ii este frica sa zboare printre stele, dar va face tot posibilul sa o faca pana la nori.

A refuzat sa apara in holopozele pe care le voi atasa acestei note de jurnal, spunand ca nu vrea ca bastinasii lui din trib sa afle cu ce se ocupa, dar a promis ca ne va duce sa pescuim cascaloti pitici zilele care urmeaza.  Promit sa-l atasez atunci, cu o alta postare.

Pana atunci las aici cateva imagini din rezervatie si din satul lui Jac Sparo,iar eu ma deloghez. Doctorul Kush are nevoie de o parere asupra reziduurilor vegetale aduse azi si ma duc sa-l ajut.

Deja senzorii de fum au devenit isterici…

Anunțuri

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s