– Nu poti pierde nimic in viata! mi-a spus intr-o zi Canapeaua, la un ceai.

– Cum asa? m-am prefacut interesat, in timp ce butonam concentrat controlerul de la consola.

– Absolut nimic. In viata nu poti pierde nimic! continua ea, iritant, conversatia, apoi arunca afara din ea acel oftat trist, care te face sa pui jocul pe pauza si sa te prefaci interesat de gandurile ei. Asta in caz ca nu ai alta Canapea care sa te suporte.

– Cum nu poti pierde nimic? Poti pierde absolut tot. Uite… poti pierde cheile de la casa de exemplu. Despre asta ce zici? am continuat eu, incercand sa strivesc sub zambetul meu vlastarul unei discutii filozofice idioate, care incepuse sa rasara si incerca acum sa-si inalte frunzele spre lumina.

Canapeaua ma priveste imbufnata, cu pernele in san, semn ca daca nu o voi lua in serios, va trebui sa ma joc de pe covor de acum. Imi aprind o tigara, aratandu-i ca ochii si urechile mele ii apartin in totalitate, pentru urmatoarele 5 minute… maxim 6.

– Cum adica nu poti pierde nimic? incerc eu sa o recastig.

– Chiar nu poti pierde nimic. Nu va inteleg pe voi, oamenii, de ce va temeti atat si incercati sa controlati totul in viata, cand, de fapt, nu puteti pierde nimic, oricum.

– Este cea mai mare tampenie pe care am auzit-o pana acum. Este normal sa ne temem. Avem o gramada de lucruri de protejat, pentru a nu le pierde. Oameni, case, masini, visuri pentru care am muncit pentru a le implini… sunt o multime de lucruri.

Deja sensul discutiei imi strica mojoul de joc, dar incerc sa ma pastrez calm. Nu am chef sa ma cert cu aceasta piesa ieftina de mobilier de origini scandinave. Venim din locuri diferite si vedem viata diferit, asa ca incerc sa o ascult si poate sa o inteleg. Cu toate ca nu imi iese niciodata acest lucru cu cineva de gen feminin. Am aceeasi problema si cu pisica.

– Toate lucrurile sunt trecatoare. Disparitia lor este inevitabila. Nu tu le pierzi…pur si simplu ele dispar cand le vine sorocul. Asa e facuta lumea sa mearga.

– Nu am chef de discutii de genul asta acum! spun, stingand tigara in scrumiera. Imi pot tine si singur depresia sub control si nu am nevoie de discutii motivationale acum. Poti sa vorbesti cu pisica, daca te plictisesti. Oricum spui numai prostii… Da. Poate nu conteaza ca pierzi obiecte sau lucruri pentru care ai muncit. Poate ca sunt inutile sau poate te-ai plictist de ele si nu iti mai plac, iar tu renunti de bunavoie la ele. Dar ce faci cand pierzi locuri sau oameni care conteaza pentru tine si sunt importante in viata ta?

Sorb cu sete din ceaiul fierbinte, apoi imi reiau questul care ma astepta cuminte, in pauza, pe consola. Chiar nu am dispozitia necesara pentru o discutie inutila. Jocul este mult mai interesant si oricum deadline-ul cauzat de MassEffect Andromeda pune o imensa presiune pe umerii mei de gamer.

– In viata nu poti pierde absolut nimic. Nu mai fi egoist si crede ca orice discutie are legatura cu tine si cu depresia ta de ipohondru. E pana la urma Jurnalul meu. Tu doar scrii pentru mine, scribule.

– Dar este o tampenie ce spui! pun eu jocul iar pe pauza. Ok! Inteleg ca nu pui mare valoare pe obiecte. Cu toate ca mi se pare foarte ciudat, pentru ca si tu esti tot un obiect. Dar cand pierzi oameni din viata ta? Rude, prieteni, iubiri?

– Sunteti voi naivi cand credeti ca acele persoane v-au apartinut voua, ca sa puteti spune ca le-ati pierdut. Sunt oameni ca si voi… nu au disparut. Pur si simplu asa a fost drumul lor in viata. V-ati intersectat, atat cat a fost nevoie sa o faceti, apoi fiecare si-a urmat propria destinatie.

– Dar le pierdem din cauza rutei proaste pe care o alegem. Te-ai gandit la asta?

– Nu aveti cum sa aveti oricum aceasi ruta. Drumurile se intalnesc cand trebuie sa se intalneasca, iar apoi duc la destinatii diferite. Ar fi inutile doua drumuri cu o ruta identica. Unul din ele ar fi sigur in plus. Nu poti pierde o persoana. Drumurile voastre doar se despart mai devreme sau mai tarziu, intr-o directie sau alta. Nu pierdeti nimic, de fapt.

– Pai si atunci de ce suntem asa de tristi, daca de fapt nu pierdem nimic? o intreb.

Imi zambeste superior, in timp ce mangaie cu o perna pisica, proaspat aterizata langa mine. Simt ca e pregatita sa stearga orice argument viitor, cu ce urmeaza sa imi spuna:

– Pentru ca sunteti niste idioti! Credeti ca puteti controla tot si ca lucrurile vor fi intodeauna acolo unde vreti voi, chiar daca va irositi tot timpul vostru si toata energia, crezand mereu ca inevitabilul poate fi evitat, intr-un fel sau altul.

Pufnesc plictist si pornesc pentru a doua oara jocul. Pentru un moment chiar crezusem ca imi va spune ceva inteligent. Dar cum poti astepta asa ceva de la o Canapea Rosie? Ii arunc invingator peste umar lovitura de gratie, in timp ce hack-uiesc si slash-uiesc linistit niste bestii mecanizate in Horizon Zero Down.

– Uite, vezi… pana la urma tot pierzi ceva in viata!

– Ce? intreaba ea, arogant.

– Pierzi timpul…