Realizezi ca ai iesit din perioada de garantie cand ai prima colica renala din viata. Si ca orice roman priceput la toate, inainte de a ajunge in service pentru reparatii facute de profesionisti, incerci sa te carpesti singur, folosindu-te de toate cunostintele vraciului care salasuieste in tine. Urmand principiul “inainte de a da bani cuiva care poate rezolva problema, incerca sa o rezolvi tu gratis” poti rezista cateva luni bune cu meteoritul in tine, pana cand cineva din anturajul tau se plictiseste sa iti admire prostia si se hotareste sa te duca cu forta la doctor.

Acolo urologul iti spune ca oricum te chinuiai degeaba facand Dansul Ploii sau alte incantatii stupide preluate din folclor, pentru ca pietricica ta nu putea fii eliminata, avand marimea ghetarului care a scufundat Titanicul. Dar inainte de a afla catre ce sculptor voi fi ghidat la operatie, sunt trimis sa cercetez speologic rinichii, facand o urografie, pentru a afla daca in mine am stalactite sau stalacmite.

Dupa analize si alte investigatii sacaitoare, deduc ca in mine zace o bucata de kryptonita, deoarece probele de sange si urina ma arata mai sanatos decat Superman.

Pe radiografie, medicul imi arata dusmanul in toata splendoarea lui si ma intreaba cum am rezistat atat. Ridic din umeri, obosit sa ma tot explic. Asta se intampla cand iti uiti pelerina si costumul acasa, iar la spital ajungi cu masina…oamenii iti pun intrebari stupide.

M-am intors cu rezultatele la urolog, pentru a-mi afla destinul, dar nu inainte de a trimite un mail catre Guiness Book, pentru a-mi inscrie sufletul de piatra acolo. Dar cu toate ca toata lumea parea sa se minuneze de marimea formatiunii mele din rinichi, baitetii de la Cartea Recordurilor m-au anuntat ca mai am mult pana departe. Roca mea nu se apropie nici macar de o mentiune… Raspunsul lor m-a facut sa ma simt ca un posesor de Swarovski care viseaza la pietrele din Coroana Reginei Angliei. Poate cloceste ceva mai mare, rinichiul drept, data viitoare. Am 37 de ani… mai am timp de pus pietre la temelie.

Pana atunci trebuie sa ma pregatesc pentru intalnirea cu sculptorul si dalta lui. Dar chiar daca octombrie va incepe in forta pentru mine, promit sa ma mai rostogolesc pe blog pana atunci.

Nu ma opreste pe mine o piatra. Poate mai multe…