In timpurile cand telefonul era mare, fix si cu rotita, pentru a-ti suna unul din prieteni dupa ora 10 seara si a avea o discutie cu el de genul:

“ – Ce faci, coaie?

    – Bine, gasca!

    – De ce, coaie?

    – Uite asa… nu am ce sa fac…” , iti trebuia ceva curaj si putin mai multa nebunie. In primul rand, daca nu raspundea Coaie la telefon, sigur o facea unul din parintii lui, care sigur nu aveau cum sa fie incantati ca tu le deranjezi fiul in loc sa citeasca, sa invete, sa doarma sau orice alta tampenie pe care ei credeau ca odrasla lor o face in camera ei.  Iar tu trebuia sa vii cu vrajeala solida pentru a putea fi transformata intr-o minciuna plauzibila.

Era greu sa prinzi pe cineva la telefon… Atat de greu incat oamenii inca foloseau scrisori expediate in plic cu timbre. Partea buna la chestiile astea era ca puteai pune atasament cu gramada in mesaj, atat timp cat foloseai un plic solid si aveai incredere in postas. Oricum nu avea ce sa iti fure, pentru ca in Epoca de Aur toti eram bogati doar sufleteste.

Daca stau sa ma gandesc bine la strabunicul bucatii de plastic inteligente de la mine din buzunar, imi dau seama ca in acest caz aschia chiar a sarit departe de trunchi. Daca ala batran te deranja doar de sarbatorile religioase si de cele cateva aniversari uitate din familie, mezinul nascut in China tine sa isi faca simtita prezenta in fiecare moment al zilei tale banale.

Aceasta se datoreaza probabil si faptului ca asta, tanarul, a devenit mult mai smart si mai atletic intre timp, iar daca la telefonul cu rotita stiai ca persoana care te apeleaza nu poate sa fie decat mama, tata, bunica, bunicul sau in cazuri foarte rare, Coaie… la juniorul din buzunarul sau poseta ta te poate cauta intreg mapamondul.

Daca nu te cauta unul din sutele de contacte pe care le ai salvate in agenda, sigur Facebookul te va anunta ca Gasca s-a pensat, Gicu a fost la sala si Maria este intr-o relatie. Si chiar daca nu se intampla nici acest lucru mai sunt o gramada de alte aplicatii care sa te streseze cu notificari trimise in miez de noapte.

La fel  te vor cauta si emailurile primite de pe siteurile unde ti-ai bagat ca un guster adresa in momentele tale glorioase de navigator, cand ai inotat prin marea de biti de pe internet asemeni lui Popey Marinaru’.

Chiar daca vei incerca sa-l ingnori si sa te ascunzi, telefonul va stii unde esti si ce faci. Ce naiba… acum doua minute ti-ai dat check-in la Mall, cu Gicu. Chiar crezi ca daca nu raspunzi, Coaie nu stie unde esti si ce faci?

Asa se intampla cand tehnologia evolueaza mai repede ca tine. Daca pe vremuri te jucai tu cu ea… acum se joaca ea cu tine, in timp ce incep sa iti lipseasca vremurile cand telefonul era legat de perete si habar nu avea unde esti, ce faci si cu cine.

Ne-am vandut libertatea si gandurile pe o bucata de plastic. Din pacate doar telefoanele au devenit smart… noi doar ne-am domesticit.