Niciodata nu am avut ca scop final terminarea unui joc doar pentru a-mi etala talentul, slefuit de-a lungul celor cateva decenii de activitate in acest domeniu. Probabil de aceea nu ma omor dupa FIFA, Mortal Kombat sau alte jocuri de acest gen. Nu am fost niciodata curios sa vad care este mai bun, cine este mai slab, unde este cel mai puternic, sau sa am alte curiozitati stupide. Nu imi place competitia, iar deadline-urile imi provoaca atacuri de panica.

Asa sunt si in viata reala. O traiesc dupa aceleasi principii care-mi ghideaza pasii in vietiile virtuale pe care le experimentez in lungiile mele sesiuni de gaming. Ma joc mai mult pentru poveste si pentru dezvoltarea personajului, decat pentru a bifa anumite borne sau pentru a avea realizari majore. Asta e scuza mea pentru faptul ca sunt un jucator mediocru de FIFA si, daca ma gandesc mai bine, o pot folosi si pentru a-mi explica anumite esecuri pe care le-am avut de-a lungul carierei mele pe aceasta planeta. E beciul plin cu ele…

Nu joc pentru castig. Niciodata nu m-a interesat sa castig altceva decat experienta. Stiu ca suna stupid. Daca ma gandesc mai bine, chiar este un principiu foarte prost de aplicat in viata reala. S-ar putea sa nu dureze jocul asa mult aici. Dar daca joci pentru acumularea de experienta, s-ar putea sa te descurci usor atat in mediul virtual, cat si in cel real, atat timp cat te ghidezi dupa acest principiu in ambele parti.

De fapt, eu nici nu ma JOC. Eu ma relaxez. Nu pot numi joaca statul pe canapea cu o bucata de plastic in mana. Ar trebui sa spun asta atunci si cand ma uit la Netflix sau pe Youtube, ori de fiecare data cand stau cu o carte in mana si ma fac ca ii numar paginile. Teoretic si practic, activitatea este aceeasi… Controler, telecomanda sau carte… tot in nemiscare le tin pe canapea. Deci… Nu pot spune ca ma joc… Pot spune ca explorez alte lumi virtuale.

Daca citeam o carte… le exploram in paginile ei, daca priveam un film sau un documentar, navigam lumea de pe ecranul televizorului. Deci, pana la urma, tot un Jacques Cousteau de canapea sunt, chiar daca navighez doar bitii si algoritmii jocurilor mele.

Imi mai lipseste doar briza marii… Noroc ca am aer conditionat!