Sunt un cow-boy modern. Am inlocuit palaria de red-neck cu sapca snap-back (oricare dintre cele 32 de bucati prezente in sifonierul de la intrare), lasoul cu lesa rosie si vitelul baltat cu Sky. Dar sunt sigur ca privit de la distanta pot fi confundat usor cu Marlboro Man, atunci cand imi plimb cireada formata dintr-un singur exemplar prin mizerabila preerie din spatele resedintei mele actuale.

Calul il am parcat in fata blocului, neavand nevoie de serviciile sale atunci cand ies pe pajistea de asfalt cu bovina mea lipsita de coarne, inzestrata doar cu doua viteze… incet si pe loc. Centura si Coltul 45 le-am schimbat cu smartphone-ul, care este mult mai util la uciderea timpului in care stau agatat de franghia rosie, prin care o ghidez pe Sky cu idemanarea unui pusti de 4 ani aflat la pupitrul de comanda al unei drone americane.

Animalul merge agale in spatele meu, dar doar in intervale de cate 5 metri, dupa care bestia simte nevoia de o pauza de odihna sau de meditatie… pe care sunt nevoit sa i-o intrerup subit, cu o pasa cu latul, data grasului ei cur, cu noile mele ghete Puma ce au inlocuit vechile ciocate ale cow-boy-ului, foarte nepractice pe asfaltul batatorit de vreme pe care sunt nevoit sa merg.

Am scapat de pinteni intr-o casa de amanet, pentru ca agatau presul de sub pedale atunci cand conduc, in galop, palidul meu mustang nemtesc.

Sunt cow-boy-ul modern, ultimul de felul meu in aceasta parte de preerie, plimbandu-mi mandrul vaca sub privirile reci, dar pline de teama ale crescatorilor de caini si in mieunatul speriat al pisicilor ingrozite de bestia plictisita care paste, ignoranta, un gard verde.

Dar preeria de ciment este a noastra… un om si o bestie. Un cowboy si vaca sa… Slava Domnului ca nu trebuie mulsa!