Blu a decis sa ma paraseasca. A facut acest lucru aruncandu-se de pe aparatul de aer conditionat, cu doua zile inainte de a pleca in Grecia, luand cu ea si o parte din entuziasmul pe care-l aveam inainte de plecare. Nu stiu daca ei ii este dor de mine, dar eu inca o vad in orice pisica imi taie calea. Dar, din pacate nu sta in puterea mea sa o mai pot aduce inapoi si va trebui sa invat sa traiesc fara prezenta ei.

Dar Blu nu era doar animalul meu de companie, iar demisia ei prematura din echipa Canapelei Rosii a eliberat postul de secretara al redactiei. Iar cum Blu, angajata pe baza de nepotism, nu a dat randament si a decis sa isi vada de viata prin alte parti, am inceput sa caut pe cineva capabil de cerintele postului.

Asa ca mi-am ales secretara dupa ochi, in parcarea unui McDrive, fara sa mai pierd timp citindu-i CV-ul sau trecand-o printr-un set de intrebari, tip interviu. M-a mintit din priviri si asta a fost tot ce am avut nevoie pentru a-i preda cheile redactiei, impreuna cu toata increderea mea.

Si toata inteligenta pe care o vazusem ascunsa in spatele acelor ochi albastri a disparut odata ce noua angajata si-a luat biroul (casa mea) in primire. Fata de Blu, care era un caracter mai romantic, dar si mai retras, noua angajata debordeaza de energie. Si debordeaza atat de mult… incat imi e frica sa nu ma electrocutez.

Atunci cand ne-am cunoscut, s-a prezentat drept Hera… dar cum deja in familie mai exista un membru cu acest nume, a trebuit sa accepte clauza de schimbare a numelui, atunci cand a acceptat contractul. Am botezat-o in apa din cada, cu numele de Sky, si din acel moment tot incerc sa o conving ca asa o cheama de acum.

E la fel de miserupista precum era si vechea secretara. Rupe patul in doua, iar cele trei ore pe care le petrece la program, sunte cele mai haotice momente ale zilei, din intreaga redeactie a Canapelei Rosii. Si daca pisica abia isi facea simtita prezenta, Sky are grija ca intregul bloc sa stie ca bestia s-a trezit la viata.

Cand am adoptat-o eram sigur ca este doar un caine frumos. Astazi nu sunt inca convins ce animal am reusit sa aduc acasa. Cateodata, pot sa jur ca noua mea colocatara este o purcelusa vietnameza. Cel putin arata ca una atunci doarme, iar blana ei este la fel de catifelata ca cea a porcilor crescuti de bunica-miu.

Dar apoi incepe sa se miste prin casa, iar mersul ei te duce cu mintea la o vaca baltata, care se plimba (intotdeauna obosita) agale pe camp, rumegand plictisita putina iarba. Dar cand vad cum trece de nonsalant prin obiecte, realizez ca are ceva gene luate de la un stramos rinocer sau elefant.

Iubeste apa si in fiecare dimineata petrece un sfert de ora academic in cada, exersand vechile reflexe mostenite de la buncii hipopotami si matusile crocodil. Manca absolut orice, la fel ca termitele si tot ca si ele incearca sa sape gropi in gresie, pentru a se ascunde sub pamant.

Sky poate fi multe lucruri – capsator, descaltator, perna – dar este cel mai frumos caine IN POZE, atunci cand doarme. In realitate, mirosul basinilor eliberate de domnisoara in timpul somnului alunga tantarii din casa si moliile din dulapuri. Dar daca rezisti acestui iz select… Sky este o frumoasa.

Ramane de vazut daca va fi capabila sa ia locul fugarei Blu. Dar cum ambele sunt doua gagici basinoase, cu ochi albastri… nu cred ca ii va fi greu sa se instaleze ca noua printesa a redactiei.

Daca se scotea si singura afara era perfecta… dar am tot timpul din lume sa o invat lucrul asta.

Deocamdata am vrut doar sa fac prezentarile, dar Sky doarme in post asa ca sunt nevoit sa ma opresc aici si sa deschid ferestrele.

Sky e frumoasa cand doarme… dar toate florile au murit in jurul ei.