Cu aproape doua decenii in urma, pe vremea cand internetul venea dupa tonul de la telefon, iar computerul personal cantarea cat un pian, ca sa navighezi oceanul nesfarsit de biti si pixeli iti trebuiau rabdare, ceva cunostinte de limba engleza, si cativa neuroni activi.

In acele timpuri nu puteai surfa valurile de informatie decat cu ajutorul unui computer. Frigiderul, aspiratorul si televizorul inca rumegau curent, fiind inca departe de spectaculoasele descoperiri tehnice ale secolului 21. Daca nu aveai unul sau iti lipsea rabdarea necesara unei conexiuni dial-up, exista intotdeauna un internet-cafe, de unde te puteai lansa in orbita virtuala.

Nu existau Spotify, Deezer sau Soundcloud si ca sa poti downloada o melodie trebuia sa butonezi ceva si la tastatura, pentru ca mouse-ul nu primea nimic mura-n gura in acele zile. Puteai sa folosesti Napster-ul, care inca isi traia clipele de glorie… dar teava pe care curgea melodia lasa de dorit de cele mai multe ori si te vedeai nevoit sa apelezi la serverele si canalele de pe mIRC, unde gaseai utilizatori care se aflau macar pe acelasi continent cu tine, iar timpul de download se masura in minute si nu in ore… pentru un mp3!

Tot acolo stateai sa socializezi… doar ca acest lucru purta alta denumire la sfarsitul anilor ’90. Se numea “agatat” sau, la noi, in zona Olteniei…”atarnat” – nu ma intrebati de ce, pentru ca nici eu nu stiu. (Dar sunt sigur ca exista o explicatie. Noi, oltenii, avem explicatii pentru orice lucru).

Facebook sau Tinder erau inca la ani distanta de a fi create, iar ca sa intalnesti printesa viselor tale, trebuia sa bati bine ritmul in tastatura. Nu existau prea multe fotografii personale in mediul virtual si nu puteai sa impresionezi nici o diva cu freza si corpul tau de Johnny Bravo. Exista o chestie care se chema “papagal”, dar care a disparut odata cu aparitia camerei foto de la telefonul mobil, ceea ce a dus la o strategie mult mai usoara de a vinde produsul.

Puteai sa intalnesti oameni si in grupurile de chat de pe Yahoo, dar contingentul de acolo era mai ciudat si pana la urma tot pe canalul #Craiova reveneai la pescuit. Iar dupa ce reuseai sa intanesti pe cineva online si operatiunea de atarnare se dovedea un adevarat succes, tot trebuia sa sapi prin tine pentru a gasi o bucata de curaj, care sa te faca sa te duci sa te intalnesti cu FATAblonda85, fara sa ai nici cea mai mica idee ce monstru sau unicorn te asteapta la capatul curcubeului. ASL PLS-ul ei fusese ireprosabil, aruncase cu LOL-uri in tine la toate poantele tale rasuflate si o mai ardea si rock din cand in cand.

Cand in sfarsit iti gaseai aripile necesare sa te duca la intalnirea oarba cu dragostea si o asteptai cate o jumatate de ora, doar ca sa te prinzi ca nimeni nu va aparea in acel loc in acel moment, nu te duceai la fund odata cu corabiile tale. Te duceai la o sala de calculatoare si incepeai de la capat intreaga operatiune de atarnat. Ti-am mai spus… chiar aveai rabdare in acele vremuri analogice, cand singura chestie digitala era soneria de la usa.

Privind retrospect in urma la pasii uriasi facuti de omenire in spatiul virtual, realizez ca ma aflu la ani lumina fata de inceputurile mele cibernetice. Nu mai ai nevoie de rabdare, de Pentiumuri mamut sau de cunostinte de limbi straine. Acum totul a devenit mai user friendly. Nu mai trebuie sa cauti tate si buci pe siteuri underground, unde sa iti faci un cont de utilizator platit cu o carte de credit generata de un program, pe un server uitat pe mIRC.

Acum totul se afla la un click distanta… conexiunea la internet, muzica sau filmul favorit. Tot la aceeasi distanta se afla toata informatia acumulata de omenire in decursul existentei noastre pe pamant. Dar nu asta este marele salt inainte…

Dupa 20 de ani, geniile acestui secol au reusit sa aduca tatele si curul doar la un LIKE distanta si sa salveze viitorul speciei umane. Astept deja cu nerabdare urmatorul update.