Daca amesteci filmul Superbad sau alta comedie americana plina de adolescenti in calduri cu o pelicula doldora de zombie din colectia George Romero, te vei putea aseza pe Canapeaua Rosie linistit si vei putea arde doua ore din canicula de afara, iar creierul tau se va simti perfect odihnit dupa intriga extrem de complexa din spatele acestui proiect de geniu al cinematrografiei americane.

Stiu ca brontozaurul de fraza pe care am mazgalit-o mai sus poate parea sarcastica, dar va garantez ca este mai dietetica decat Coca-Cola Zero si mai serioasa decat o statuie a eroului anonim. Mie chiar mi-a placut filmul. Sincer… e in top 10-ul filmelor vazute anul acesta, chiar daca e in pozitie de retrogradare.

Filmul se cheama SCOUTS GUIDE TO THE ZOMBIE APOCALYPSE si este pauza de care creierul tau are nevoie pentru a instala ultimele updateuri si pentru a se restarta. Este numele sub care am vazut prima data aceasta capodopera  (98% comedie, 2% horror) si in acelasi timp este si cel cu care il vei gasi pe Netflix sau pe net. Depinde de cat de pirat de simti.

La fel il vei gasi si daca il vei cauta pe IMDb si, speriat de nota de pe Metacritic (3,4) sau cea generala de 6, ma vei injura crezand ca imi bat joc de tine cu acest articol in care iti recomand sa-l vizionezi. Dar te rog sa ai incredere in mine.

Omul cult din tine va uri acest film, savantul il va arde pe rugul stiintei, religiosul ii va exorciza personajele deocheate, iar jumatatea ta frumoasa il va considera prea scarbos pentru gusturile ei sofisticate (Harry Potter sau Twilight). Dar daca ii pui pe pauza pe toti acesti critici severi, de la tine din cap si faci liniste acolo putin, iti garantez ca te vei simti mai revigorat decat un dus rece si o palma la cur, amicala. Eu de unul nu am mai vazut o idiotenie atat de bine creata… si crede-ma, chiar merita sa arzi cele aproape doua ore de canicula, sub aerul conditionat, la tine de pe canapea. Nu conteaza culoarea…

A doua oara cand m-am intalnit cu acest film, la trei zile mai exact dupa prima vizionare, avea numele de CUM SCAPAM DE ZOMBIE, FRATE?. Am gasit nou titlu mai genial decat primul. Atat de genial incat nu am sa stau aici sa iti povestesc eu intriga sau detalii care ar putea sa iti fure din magia acestei opere de arta, si am sa las numele romanesc al filmului sa faca toata treaba in locul meu.

Gasesc incredibil si faptul ca pentru prima data in istoria filmului strain tradus romaneste – adica de la Irina Nistor pana in zilele noastre – cineva chiar a reusit sa puna un nume inteligent la un film. Si chiar a iesit mai scurt decat cel original, ceea ce face acest lucru la fel de impresionant precum chipul lui Arsenie Boca aparut intr-un cartof, degerat in gerul de cod galben de iarna trecuta. Sau era rosu?! Nu prea sunt bun la coduri si am si deviat iar de la subiect. Sa revenim…

Acum nu iti spun ca va trebui sa privesti CUM SCAPAM DE ZOMBIE, FRATE? (pur si simplu genial) dupa ce termini de citit fituica asta virtuala. Nu. Chiar am sa te rog sa nu o faci acum. Vreau sa il privesti cand vei avea chef sa iti pui creierul putin pe pauza, gusturile elevate in cuier la usa, iti vei lua hainele tale cool de stat in casa si vei fi pregatit sa lasi adolescentul care erai odata sa iasa pentru aproape doua ore, langa tine, pe canapea.

Doar atunci sa il privesti… si sa imi spui daca iti place!