PROLOG

In timp ce eu imi aprind jointul, asezandu-mi laptopul pe genunchi, tu poti sa iti torni un pahar de vin, sa te asezi comod in fotoliul tau preferat si sa imi urmaresti urmele de tus pe aceasta pagina. 

Am dat drumul la un playlist cu muzica indie folk, dar daca nu iti place poti sa-l schimbi cu ce muzica iti place tie. Ascult orice gen de muzica, dar acesta mi s-a parut  cea mai potrivita pentru vremurile in care am sa te port in acest capitol. Daca vrei, poti sa inlocuiesti si vinul din pahar cu ce iti place tie mai mult. Creeaza-ti propria atmosfera, daca asta te va face sa ma cunosti mai bine. Nu ma deranjeaza.

Eu iti voi scrie insa in ritm de indie folk amestecat cu rotocoale inecacioase de fum gros. Asa ca te rog sa imi scuzi derapajele intentionate sau nu, de care te vei lovi pe parcurs. Habar nu am ce vei citi… sunt la fel de nerabdator ca si tine sa descopar aceste lucruri.

Eu am sa le scriu pentru a reusi sa-mi inteleg demonii mai bine. Nu stiu ce motiv sa iti dau tie in schimb pentru a ma urma pe drumul asta, care cateodata poate ti se va parea banal si plin de clisee.

La inceput am dorit sa scriu un jurnal al acestei perioade alb / negre prin care trec, de cand am decis sa iau totul de la zero, am divortat si am plecat de acasa. As fi dorit sa surprind prin cuvinte depresia ce ma macina de cativa ani… dar am realizat ca nici eu, nici tu, nu am fi inteles nimic din asta.

Asa ca am decis sa sap cat de adanc pot, sa derulez inapoi filmul ca sa pot intelege de ce nu a functionat.

Te rog sa fii rabdator cu mine… nici eu nu stiu ce va iesi din asta.

Dar sa incepem odata! Pana termin eu aceasta scurta introducere, tu probabil ai sa termini toata sticla de vin si ai sa uiti de mine. Asa ca hai sa ii dam drumu’!

Apas butonul PLAY, trag cu putere un fum in piept… tusesc si incep sa scriu. Pune-ti centura de siguranta, te rog! Mintea mea e un loc ciudat…

(va continua)