1. SI ASA A INCEPUT TOTUL…

 Din lipsa totala de imaginatie, m-am gandit sa incep cu aceaste cinci cuvinte. Am crezut ca jointul va ajuta, dar tot ce a reusit sa faca a fost sa ma intinda lenes ca un babuin patetic pe canapeaua asta rosie, unde incerc, apatic, sa imi etalez talentele literare. Aveam o mica teorie a mea, discutata indelung cu prietenii mei verzi , care suna cam asa: adevaratul geniu nu ai cum sa il atingi, fara ca acelui organ caruia i se da o importanta mult prea mare si pe buna dreptate, creierul tau, sa ii induci o anumita stare de dependenta “dulce”, care sa-l faca sa deschida anumite usi sau ferestre catre locuri si lucruri care altfel ar sta ascunse in colturile intunecate ale mintii tale. Paradoxal, creierul, care este inchis intr-o structura osoasa rezistenta, si acolo ramane pentru tot restul vietii, mereu cauta metode sa evadeze, sa caute noi taramuri, sa te impinga catre nou, pentru ca el singur nu poate iesi din spațiul acela robust care este capul tau.

In principiu, istoria artelor imi dadea toate exemplele de care aveam nevoie. Din pacate, tot ce mi-a dat jointul a fost o usoara stare de somnolenta, amestecata cu o pofta acuta de biscuiti Oreo. Si din tot acest fum bizar, ce leaga si acopera gandurile mele, s-au nascut aceste paragrafe de inceput ale acestei povesti. Genial sau nu, sunt hotarat sa va aburesc cu aceasta poveste mai departe si sper sa ajungem la finalul ei impreuna. Il vom descoperi impreuna… bine, eu il voi redescoperi alaturi de voi, povestindu-va totul cu acuratetea memoriei mele vegetariene. Deci…

Si asa a inceput totul…

2. TOAMNA SE NUMARA BOBOCII

Dar ai mei i-au numarat cu noua luni mai devreme, atat timp cat tatal meu a fost nevoit sa ma culeaga, in toamna anului 1980, de la Maternitatea din Craiova, unde fusesem adus pe lume de mama mea asistata de o echipa de medici (adormiti probabil la acea ora). Se pare ca nu numarasera bine bobocii.

Tineri casatoriti, amandoi studenti la medicina – mama mai eminenta decat tatal meu, locuind inca in aprtamentul de doua camere al bunicilor mei din partea tatalui, se gandisera ca au destul timp liber si, cu bateriile mustind de energie, creasera inca un membru al echipajului.

Am inceput sa ii ajut cum pot inca din prima zi de cand am fost adus acasa. Stiam de mic cat de dificila este viata unui student la medicina, asa ca am facut tot ce am putut pentru a-i tine in priza si a le crea un mediu cat mai propice de studiu.

Mi-am schimbat singur scutecele. M-am alaptat singur, dupa o tehnica proprie bazata pe saptamani de studiu aprofundat si de infometare severa. Ma gandisem chiar sa ma duc sa imi fac botezul ortodox singur, in timp ce impingeam stingher caruciorul meu prin parcul Puskin (vom ajunge si la parc mai tarziu). Si toate acestea pentru ca am fost un membru al echipajului model si am vrut sa ii ajut pe ai mei sa razbeasca cu brio de pe bancile Facultatii de Medicina din Craiova.

Tot ce veti auzi din alta parte (in special de la ceilalti membrii ai familiei) sunt pur si simplu fabulatii. Lumea e geloasa. Nu i-am deranjat niciodata in miez de noapte, mai ales in perioada lor de invatat pentru examenele de facultate. Trebuie sa ma credeti pe cuvant atunci cand va spun ca nu mama se chinuia sa imi schimbe scutecele. De atunci stiam sa ma imbrac singur cu cele mai complicate scutece de unica folosinta care NU existau pe vremea dictaturii lui Ceausescu.

Cei care ma cunosc cu adevarat stiu ca nu imi place jocul de fotbal, ceea ce face ca povestirile tatalui meu despre derby-urile nocturne pe care i le ceream sa le joace impotriva mea noaptea, in nocturna, in jurul orei 3, sa fie pur si simplu doar niste inventii.  …Si oricum daca as fi jucat cu el sunt sigur ca nu ar mai fi povestit despre infrangerile lui nocturne la fotbal in doi.

Acum, sincer, nu imi amintesc absolut nimic din acea perioada. Sigur asta nu se datoreaza consumului de iarba, pentru ca inca nu fumam la varsta aceea. Probabil creierul meu rudimentar era prea ocupat sa descopere lumea din jur si a uitat sa mai si inmagazineze informatiile. Lucru pe care meu continua sa il faca des, chiar si acum.

Dar sunt sigur ca nici voi nu va amintiti inceputurile voastre. Daca vreunul dintre voi totusi poate sa o faca, sa imi dea si mie numarul de telefon al dealer-ului sau.

(va urma)