Dupa codul galben de canicula, sunt lovit de un altul de aceeasi culoare, de vreme rea, dar scanner-ul meu este din pacate fabricat in secolul trecut si singurele culori pe care le poate descifra sunt cele de la semafor, doar daca apar la timp in raza mea vizuala. Iar galbenul intotdeauna ma suprinde cu piciorul pe acceleratie si nu am timp sa reactionez la el. Sunt ocupat ca mersul mai departe…

Dar daca gagica de la televizor imi spune speriata ca este cod galben de furtuna, incep sa ma precipit putin. Bine ca stau la bloc si nu risc sa ajung departe de Kansas, cu un Toto in loc de Blu, care sta pasiva in tocul ferestrei si se masturbeaza, ignorand tunetele care striga in departare.

Nu stiu ce pot spune despre noile aspecte ale climei, dar  “deontologia” mass-mediei actuale pare sa ne pregateasca de Epoca Glaciala incercand parca sa ne transforme in Neanderthalul de zilele trecute. Sunt bucuros ca imi platesc abonamentul de cablu la zi… Nu stiu daca viata mea ar mai fi fost la fel de plina fara atat de multa informatie inutila.

Imi aprind o tigara si privesc pe fereastra la norii cenusii ce spoiesc cerul albastru de iunie, purtati in nebunia lor electrica de vant peste Bucuresti. Cat de mult s-a schimbat planeta in ultimele decenii…

Cele 38 de grade al verilor toride din copilaria mea nu se compara cu cele 38 de grade ale verii caniculare care incearca sa distruga omenirea in aceast an. Cum nici furtunile de vara care doborau plopii si inundau beciul bunicilor acum 20 de ani nu se compara cu uraganale care matura acum gunoiul si produc tsunami-uri in baltile de pe bulevardele bucurestene.

Sting tigara si incep sa imi caut speriat cizmele de cauciuc si barca gonflabila. Nu se stie niciodata cand ai nevoie de o arca. Il sun pe Noe, dar imi intra mesageria. Probabil e in curte… Hraneste animalele.

Ii dau mesaj si il intreb daca are o umbrela in plus.

Inca nu a raspuns.