Deja aburii alcoolului care mi-au hranit demonii in noaptea asta, incep sa se ridice de pe emisfere si sa se tranforme dupa condensare intr-o migrena, mai enervanta decat linia de bass ce danseaza asemenea unei cobre in calduri. Inghit in sec si trimit cina la locul ei, inapoi in stomac, apoi las gravitatia sa ma aseze pe canapeaua ascunsa in negura de sub mine si ma transform in Ganditorul de la Hamangia.
Clubul parca arata mai bine atunci cand am intrat in el… acum parca ma aflu in alt loc, la fel de intunecat, dar mult mai straniu. Incerc sa sap cu privirea mea monosilabica prin intuneric in cautarea altor membrii ai speciei mele, dar, la ce vad, probabil ma aflu pe Enterprise. Un grup de romulani acolo, langa o mica ceata de klingonieni, survoleaza barul, doua fete de pe Vulcan danseaza ametite langa un scaun parca sa-l transforme in fotoliu… E haos pe punte, trebuie sa recunosc. Probabil Picard e plecat cu treaba… Asta ar trebui sa explice haosul de aici.
O silueta ciudata trece pe langa mine. Nu stiu de pe ce planeta e. Doua picioare subtiri si un corp rotund, terminat, cu o bila cu ceafa groasa, mai stearpa decat Sahara. Poate e o Testoasa Ninja, dar pe intunericul asta nu pot sa imi dau seama daca e Rafael sau Leonardo. Dupa carapace, cred ca e totusi Michellangelo, ca el rupea pizza in doua, tot timpul.
O gura de aer proaspat de Bucuresti cred ca m-ar ajuta putin. La fel si o tigara, dar din pacate, pe amandoua nu le pot gasi decat afara din vagauna asta. Incerc insigna de ENGAGE din piept, dar, dezamagit, descopar ca am uitat-o acasa in baie, asa ca sunt nevoit sa folosesc vechea metoda manuala… sau pedala. Habar nu am cum e corect…
Pe drum trec pe langa o alta gagica android de pe Venus. Trebuie sa fii foarte atent cu ele, ca pot trece drept bastinase… si exista riscul sa faca scurtcircuit daca se uda. Le recunosti dupa extensile de par, buteliile de silicon de pe piept si filtrele antioxigen din buze. E usor… nu ai cum sa te inseli.
Dar, in caz ca atunci cand erai mic, mai scapai cateodata in papusile lui sora-ta, atunci te inteleg. Nimic nu imita o papusa Barbie mai bine decat un android fabricat pe Venus. Puteti numara oi electrice in fiecare noapte, iar la final oricum iesi mai ieftin, pentru ca e reciclabila.
Ma strecor pe langa Hulk, care pazeste fioros intrarea, si aerul racoros al noptii imi inunda plamanii. Tusesc usor si imi aprind o tigara. Un tip dintr-o naveta galbena, ma intreaba daca vreau sa ma duca el la mine pe asteroid, dar il anunt ca asteroidul meu se afla in acest sector stelar si ca in dimineata asta as dori sa numar parsecii care ma despart pana la el.
Nu cred ca e din sistemul asta solar, pentru ca se uita la mine ciudat, fara sa mai spuna nimic. Il ignor si decid sa urmez fumul de la tigara spre casa, numarand in gand pasii…
Sper doar sa nu adorm pana acolo… Noroc cu pilotul automat.
Jurnalul Canapelei Rosii 