Departe de Canapeaua Rosie, ascuns de vremea labila de afara sub cearceafurile din dormitor, ma lupt cu ultimele pagini ale cartii “Fata din tren”, acompaniat de gemetele pasionale ale vecinei, care ajung la mine de dincolo de peretele ce ne desparte, intr-o nota discordanta cu randurile pe care incerc sa le citesc. Aud doar o Julieta cantandu-si placerea si un pat care scartaie intr-un ritm ce pare scos mai degraba din filmul Exorcistul decat din 50 Shades of Grey. Probabil e si un Romeo pe acolo, dar cred ca lucreaza asemenea unui asasin Ninja, in tacere si rapid, pentru ca meciul lor se desfasoara asemenea unui meci de tenis… cate o pauza scurta la cateva minute de joc.

“ In ritmul asta, Romeo, baiete, ne apuca pe amandoi rasaritul pana ajunge Julieta sa-si cante si referenul!” incerc fara succesc sa comunic telepatic cu asasinul de dincolo de perete si ma vad nevoit sa citesc finalul cartii in simfonia porno din vecini si sa murdaresc Canapeaua cu gandurile mele profane legate de acest best seller.

In general, nu imi cumpar beletristica in functie de numarul de exemplare vandute. Stiu ce caut si stiu ce vreau sa citesc. Vanez mai mult povestea decat autorul si oricum sunt de parere ca punerea cuvantului best seller pe o coperta echivaleaza cu Breaking News–ul de pe burtiera de la Romania Tv sau Antena 3… adica fix CANCI.

Cartea este scrisa de o femeie, iar acest lucru este vizibil inca de la prima pagina, dupa modul in care este narata povestirea. Pana sa ajung la jumatatea cartii, misoginul moderat din mine dorea sa isi exprime parerea liberala intr-o postare pe blog.

Ma bucur  ca nu am facut-o, pentru ca ar fi fost totusi nedrept fata de carte, daca l-as fi lasat sa vorbeasca inainte sa pot atinge punctul culminant al povestirii. Acum ca am terminat de citit, iar vecina mea se odihneste tacuta in pauza dintre seturi, pot sa spun ca nu sunt dezamagit de cele 404 pagini citite.

La inceput am fost speriat de multitudinea de detalii nesemnificative aruncate in povestire, dar pana la urma se pare ca au fost doar piese intr-un domino care avea sa se dezvaluie abia la finalul cartii. Bine… actiunea din carte poate fi considerata thriller doar daca o compari cu Sex and the City, iar personajul negativ masculin aduna in el toate frustrarile autoarei din viata ei sentimentala, dar povestea este scrisa bine si se dezvolta armonios pana la final.

Sincer, cred ca ar fi fost mult mai thriller daca la final aflam ca personajul principal feminin (Rachel) sufera de schizofrenie si totul a fost doar o creatie a imaginatiei ei bolnave. Dar, din pacate, asta l-ar fi absolvit pe purtatorul malefic de penis de orice vina in carte… ceea ce cred ca ar fi dus la un numar mai mic ce exemplare vandute in librarii. Eu, unul, cel putin, am fost tot timpul convins ca eroina din carte e dusa cu pluta. Si nici acum, dupa ce am terminat lectura, nu sunt inca convins de sanatatea ei mentala.

Cum nu sunt convins ca exista un Romeo, dincolo de perete. Vecina a inceput deja setul al doilea, care se desfasoara dupa acelasi tipar ca si primul… game-uri scurte si break-uri rapide. Cred ca am sa inchid lumina si am sa ascult pe intuneric restul transmisiei sportive, de dincolo de perete. Am terminat de citit “Fata din tren”, iar acum o ascult pe cea din vecini, care se pare ca il domina pe Romeo la toate capitolele.

La cum se joaca, nu cred ca mai e mult din meci… sper doar ca patul sa reziste pana reuseste cineva sa o exorcizeze pe vecina. Nu imi place sa stiu lucrurile neterminate…