Sa stii sa te bucuri cat mai des de lucrurile care iti fac placere, este un success real in viata fiecaruia. De ce spun asta? Pentru ca am trecut prin ambele situatii si nimic nu este mai dezamagitor, mai trist si cu un consum imens de energie in van, decat sa fii framantat, preocupat, neatent in viata de zi cu zi si cu mintea plecata pe alte meleaguri. Cand esti intrebat daca ai vrea sa ajungi pe Luna si tu sa zici… de ce am nevoie sa merg pe o planeta noua, cand deja simt ca sunt pe alta, aici pe Pamant?!

Niciodata nu m-am intristat daca am incercat sa fac ceva si poate nu mi-a reusit in ziua respectiva. Am acceptat si daca am avut zile mai putin bune la job, ca deh, apar si clauze de acest gen in contractul vietii. Am fost rabdatoare cu mine si in zile cand nu imi recunosteam eul sau inteligenta, cu care toti suntem inzestrati si poate obligati sa o folosim cat mai des. Am fost intelegatoare si cand poate fizic am fost limitata sa ma desfasor. Toate sunt aspecte reale si le imbratisez impreuna cu cele bune, pe care le stiu si imi doresc sa le vad cat mai des.

In schimb, o ipostaza nu pot sa o las prea mult sa intre in categoria “contractul cu viata”, dat fiind faptul ca tine de fiecare dintre noi sa isi gaseasca o liniste si o fericire in ceea ce face. Nu pot sa las prea mult o situatie sa ajunga sa ma consume atata de mult in interior, incat sa ma faca sa nu ma mai bucur de prezent, de mine, de activitatile care imi fac placere sau de persoanele apropiate. Nu cred ca detest mai mult in viata decat sa pierd timp pretios si energie, o perioada lunga de timp, sa fiu apatica, pierduta, sau prea mult timp cu capul in nori, pentru ca nu gasesc acel drum linistit si bine tasat care stiu ca aduce siguranta intr-un viitor mereu improbabil.

Cu cat se rataceste mai mult timp intr-o bula nebuloasa… daca pot sa ma exprim asa, cu atat se iroseste timp. Timp pe care nu usor il recuperezi, stare sufleteasca si mentala, care are nevoie iar de un impuls pozitiv puternic ca sa ajunga pe cararea buna si, in definitiv, te pierzi pe tine. In loc sa ai incredere in capacitatile tale si in calitatile pe care le ai, incepi sa te indoiesti usor usor de multe lucuri pe care le faci si pana la urma, chiar de gandurile tale proprii. De ce? Revin si pun aceeasi intrebare ca la inceput. De ce? Cand eu una ma stiu o tipa pozitiva si plina de viata. Cand stiu ca am multe planuri in viata si cu destula ambitie, ca sa nu treaca zi sa nu fac ceva bun, care sa mai puna o caramida la temelie. Cand stiu ca nu are rost sa nu ma bucur de ceea ce sunt, de ceea ce fac, de toate lucurile frumoase care imi pot aparea in cale si de oportunitati care se ivesc cand nu ma astept.

Acum te intreb pe tine. De ce sa stai cu ochelarii de cal pe ochi si cu o ceata mai deasa ca la Londra in cap, sa te pierzi ca un labirint inauntru, cand te poti deschide la ceea ce iti apare in fata ochilor?! De ce sa nu te bucuri de viata alaturi de cele mai dragi persoane din viata ta, sa le faci si pe ele fericite alaturi de tine? De ce sa te instrainezi in capsula ta de singuratate, cu dubii, anxietate, nerabdare si altele de acest gen, cand te poti deschide si inconjura de persoane care sa iti faca mult bine si o viata mult mai usoara?

Daca ai probleme, vorbeste. Daca vrei pe cineva in viata ta, spune-i. Daca ai nevoi si necesitati, nu te sfii sa le comunici cu persoanele corespunzatoare. Nu incerca sa faci totul singur in viata, crezand ca vei primi o statuie de aur la final. Nu lasa perdeaua de apasari sa devina prea grea, pentru ca singur nu o vei mai putea da jos de pe tine. Nu iti fie rusine sa ceri ajutor cand simti ca singur nu reusesti decat sa te adancesti si mai mult in abisul creat. Sa nu crezi ca daca tii in tine foarte mult, este un lucru bun si eroic. De cele mai multe ori se va umple paharul si mai rau va fi in final, crede-ma. Vorbeste, chiar daca pare cateodata stupid ceea ce vei zice. Da-ti voie sa fii si vulnerabil, chiar daca te va speria acest lucru. Nu te ingrijora ca ii vei incarca pe cei din jur sau ca vor fugi de tine daca le spui ceea ce simti. Daca sunt persoanele care trebuie, iti vor fi alaturi si te vor intelege. Cand ai nevoie sa iesi dintr-un impas, sau simti ca nu mai energia necesara sa continui, nu pierde timpul si te bate singurel mai mult la cap.

Esti om… intelege acest lucru si da-ti voie sa fii si ajutat. Nu este nici o rusine in a fii copilul care are nevoie din cand in cand de o vorba buna si o imbratisare calduroasa.

Serios… avem o singura viata. Sa fim actorii care vrem, pe scena pe care o dorim, ca sa fim fericiti. Nu vedeti Canapeaua Rosie ce bine o duce?! Este idolul meu in viata si un exemplu demn de urmat. 😝