– Poate ar trebui sa scrii tu ceva astazi pe blog! ii spun, privind pierdut ecranul gol din fata mea.

Ma ignora si isi pieptana parul mai departe, de parca nici nu as fi fost langa ea pe canapea. Stie sa cante bine la corzile mele sensibile, dar THC-ul din sistem anuleaza orice eroare verbala care ar putea sa-mi  iasa pe gura.

– Apari in unele postari… acum, serios, ai putea sa contribui si tu cu ceva la chestia asta! folosesc eu singurul ton mai autoritar pe care omuletul meu din gat poate sa il arunce.

Probabil este din cauza parului… poate este chiar o chestie serioasa si necesita concentrare… Poate de asta continua sa ma ignore.

Ma simt pierdut. Imaginatia mi-a fugit speriata de lenea draguta care ma strange in brate de azi de dimineata. Imediat dupa ce cearceaful s-a trezit cu fata la mine. Chiar daca ma ignora, ea e singura mea speranta. Cu toate ca nu e Luke Skywalker. Asa ca insist si sper ca Forta sa fie cu mine.

– Sincer… chiar am nevoie sa scriu ceva… Nu am mai scris de trei zile… Ai putea sa ma ajuti putin. Nu trebuie sa fie ceva interesant… Orice…

Acum chiar cred ca o face doar ca sa scoata tot ce am mai bun din mine. Intotdeauna vrea sa ma enerveze. Ea si parul ei… moartea caprioarei.  Se pare ca am ramas singur in asta, iar lenea castiga batalia. Oricum o castiga… sunt pacifist astazi. Tocmai am crescut doza. Dar imi promit in gand sa nu-i raman dator… Ii arunc o palma amicala peste cur… Prea amicala totusi, pentru ca ea zboara direct in televizor.

– CraCraCra! imi striga nervoasa, dupa care isi asaza iar parul.

– CraCra in ma-ta, BLU! Azi mananci dupa ce postez eu ceva.

Dar ea se linge mai departe…