Fugita la mare

Soarele orbitor de mai ma trezeste cu doua palme calde peste fata, date in ritmul alarmei de la telefon.  Ma indrept cu pasi voiosi spre dus, impiedicandu-ma de tot ce imi iese in cale, dar reusesc sa infrang chemarea gravitatiei si sa plonjez cu ochii inchisi in cada plina.

Citesc stirile sportive pe telefon, scufundat ca o nava de patrulare ruseasca in Bosfor, lovita de un cargo cu mioare, ratacite in ceata produsa de tigarea din coltul gurii. Intodeauna fumez inainte sa ma spal pe dinti. E un obicei deprins din Mama Rusie. Ajuta la albirea dintilor, dar nu il incercati daca nu aveti 18 ani si mega aerisire la baie. Nu se navigheaza bine pe ceata, chiar daca sunteti in secolul 21.

Acostez in prosop, la chiuveta, deja creponat de la umiditate si megainformat de telefon, unde imi aplic ultimele retusuri corporale, pentru a fi pregatit sa infrunt aceasta zi muncitoreasca, alaturi de Canapeaua mea Rosie,  cu controllerul in mana, pe strazile din New Bordeaux-ul anilor ’69.  De cand am salvat omenirea in Horizon Zero Dawn, am devenit foarte preocupat de construirea imperiului infractional din Mafia 3.

O liniste ciudata  ma insoteste in sufragerie. O alung cu putin rock clasic, alb-negru si imi prepar o cana de ceai.  Ajuta la joc si tine spiritul tanar, chiar si atunci cand parul l-a parasit. Simt totusi ca ceva nu este in regula, dar nu ma stresez prea rau. Inainte sa incep masacrul virtual, dau o raita pe retelele de socializare. Dupa un full de trei pitipoance decoltate cu doi valeti pensati, imi intra cateva perechi de cocalari cu niste papusi gonflabile, ale caror supape se vad prin tricouri si pe buzele carora sclipeste ceva ce ma duce cu gandul la botoxul care sta sa le explodeze in buze si in frunte.

Nimic interesant nici pe Facebook, nici pe Instagram. Nici nu ar avea cum. Doar sunt retele de socializare…nu biblioteci. Verific  la ultima strigare, inainte de joc, mesajele primite, in timp ce eu cautam fericirea prin visele de noaptea trecuta. Bla, bla, bla si alte bla, bla, bla pana la mesajul de la Blu.

AM PLECAT IN LOFT LA MAMAIA. NE VEDEM MARTI. NU FI SUPARAT, AM SA ITI ADUC O SCOICA CAND VIN. :* :* :*

Ce zice asta,ma?!  Ma trezesc transpirat, cu plapuma facandu-mi marcaj strans. Camera e inca inecata in bezna, cu toate ca ceasul imi arata ca este aproape miezul zilei. Amenintarea furtunii de noaptea trecuta nu a trecut, iar soarele zace inecat sub o mare de nori cenusi. Asez capul la loc pe perna si rasuflu usurat ca totul a fost doar un vis. Pornesc cu ochii inchisi in cautarea somnului care s-a ascuns speriat in spatele genelor. Parca as mai dormi putin, dar…

“Claaau! Claaaaau!”, se aude chemarea matinala a lui Blu, din spatele usii inchise a dormitorului.

Mormai in perna o injuratura surda si deschid, lasand monstrul sa ma acompanieze in pat. Ma gandesc, in timp ce fata imi este mangaiata suav de muscaturile pasionale ale pisicii mele infometate, ca Mamaia si Loft-ul nu erau o idee chiar asa rea.  Asta e…acum va trebui sa ma trezesc si sa hranesc felina asta bulimica.  Apoi am sa plutesc in cada, ca un vas rus de patrulare…oare ce se poate intampla?!

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s