Pe vremea cand locuiam in Zurich, imi amintesc ca de un 1 Mai am primit recomandarea de la cunostintele noastre de acolo sa nu iesim in oras, pentru ca vor fi o gramada de mitinguri si alte miscari sindicale, iar lucrurile ar putea sa ia o intorsatura neplacuta, pentru un roman plecat in cautare de mici si bere. Exista riscul sa servesc doar pulane cu spray paralizant, la pachet.

Acum multi ani, pe vremea cand telefoanele mobile inca aveau butoane si Romania o singura pseudoautostrada, sa fii cocalar nu era o mandrie. Nu faceai poze si le urcai pe net, iar astfel, celelalte persoane erau lipsite de postarile tale imbecile de Craciun, Revelion, Paste sau 1 Mai.

Tehnologia era o unealta, pe care cocalarul si pitipoanca de atunci nu reusisera sa o stapaneasca inca. Pozele cu astfel de specimene, la acea vreme, apareau la fel de rar pe net precum cele cu Bigfoot sau Monstrul din Lochness. Veridicitatea lor era tot timpul pusa sub semnul indoielii, iar existenta lor era considerata inca un mit.

Apoi, chinezii s-au gandit ca si primatele trebuie sa aiba acces la tehnologie, asa ca au inventat smartphone-ul, un dispozitiv destul de destept pentru prostul din tine. Si astfel, cocalarul si pitipoanca au iesit la suprafata din tenebrele cryptozoologiei, iar prostia a inceput sa infloreasca in mediile virtuale. Radioul si televiziunea deja fusesera consumate si nimic nu poate opri explozia demografica a acestor doua specii nou aparute.

Pana si sarbatoarea de 1 Mai si-a pierdut din insemnatate. Inainte era o zi in care nu trebuia sa te duci la job si o petreceai cu prietenii la gratar. Nu prea aveai timp sa ii vezi in rest… stii tu… munca, serviciu, stres. Acum cativa ani, de 1 Mai, la mare si la munte eram doar noi, liberi de la program, alaturi de prieteni. Era Ziua Muncii, iar noi o sarbatoream taind frunza la caini. Sau fumand-o, dupa caz…

Azi, privind news feed-urile de pe retelele de socializare, ziua de 1 Mai (la mare, cel putin) pare mai mult un 1 iunie racoros, in care liceenii si studentii o ard muncitoreste pe salariul parintilor (care stau probabil acasa si privesc la Antena 3 sau alta imbecilitate), corporatistii o ard pe banii lor de salariu, alaturi de colegii lor de banca sau in cazul lor, de birou, in timp ce cu prietenii lor reali nu mai impart decat aminitiri pe facebook, iar spuma cea vestita a miliardarilor de carton o arde la Mamaia, pe banii bancilor la care au credite de achitat.

Totul s-a transformat intr-un circ ieftin, iar menajeria este plina de specimene uimitoare. Adica, modul in care prostii isi etaleaza nivelul de inteligenta in ziua de azi este pur si simplu incredibil. Mintea mea refuza inca sa creada ceea ce ochii tin sa ii arate in postarile viitorilor mei ex-prieteni de facebook.

Oare cand te postezi pe plaja, in Loft la Mamaia, ce crezi tu ca va zice lumea despre tine?! Si cand ma refer la lume, nu ma refer la ceilalti copii cretini din lista de prieteni care iti dau like, cu toate ca nu stiu ca facand asta, te depasesc pe tine in imbecilitate. Ma refer la ceilalati. Stii tu, aia care trebuie sa se duca dimineata la munca, care trebuie sa isi calculeze cheltuielile si visurile si care asteapta o zi libera la fel cum asteapta copilul sarac banii de alocatie. Fii sigur ca nici nu te vor observa… Vor fi ocupati cu alte chestii mai putin stresante, decat fotografia sau transmisia LIVE online.

Dar fii linistit. Idiotenia ta ma fascineaza. Sa iti privesc viata pe facebook, pentru mine este mai interesant decat un documentar cu primate de pe Animal Planet. Doar ca imi lipseste subtitrarea la ce postezi, iar coloana sonora o gasesc prea electronica pentru gusturile mele. Stiu oricum ca nu vei lua in considerare sugestiile mele, asa ca tu continua sa faci ce faci, ca faci bine. Acum astept sa vad ce imi arati de 1 iunie.

Sunt sigur ca ma vei suprinde. Intotdeauna reusesti!