Pe vremea cand eu plecam cu baietii din trib dupa mamuti si rinoceri lanosi (sau cel putin asa ziceam), tu si prietenele lor (si ale tale) va plimbati prin parcul de langa pestera. Unele dintre voi erau cu copii, altele culegeau fructe din copaci, iar alea mai purisance erau cu gradinaritul… deci, toate aveati timp berechet de stat la barfa si taclale. Noi nu puteam vorbi atat de mult ca voi, pentru ca speriam vanatul. Si am fi fost niste masculi de cacat, daca veneam inapoi cu mana doar pe sulita, nu?

Si stand voi asa, toata ziua, impreuna, pe langa uimitoarea si enervanta abilitate de a vorbi intruna (fara a avea nevoie multa de oxigen), ati reusit sa va dezvoltati atat de mult vocabularul, incat cateodata pare ca vorbim limbi straine. Cand am plecat la vanatoare, eu si baietii din trib stiam doar sapte culori, iar cand ne-am intors v-ati facut pierdute intr-un million de nuante.

Ne intorceam rupti de la vanatoare si trebuia sa va ascultam tracandind ore in sir despre lucruri pe care oricum nu le intelegeam, sau nu le consideram asa grave. Adica, intepatura unei albine sau noua vesta de blana de bursuc a Biancai, chiar daca sunt subiecte dramatice, nu se compara cu primejdia prin care trebuie sa trecem noi zi de zi ca sa vanam blestematul ala de mamut. Si cel mai ciudat mi se parea ca atunci cand simteam si eu nevoia sa imi spun oful, brusc iti pierea cheful de conversatie. Banuiesc ca blana aia de bursusc inca te macina pe interior si cand eu iti povesteam de tampeniile care imi treceau prin cap.

Si dupa ce petrecusem o intreaga saptamana cutreierand codrii verzi, in cautare de proteina pura, trebuia sa ma duc in weekend cu tine la vanatoare de bursuci si alte prostii vestimentare, pentru ca atunci cand te vei duce luni la cules de fructe, Biancai sa ii cada fata cand iti va vedea noul look si se va duce nervoasa la ea in pestera, unde il va certa pe Vasile, lucru care va fi singura mea consolare dupa tot timpul asta petrecut cu sulita in mana pentru a-ti satisface poftele si dorintele. Si tot de la tine am invatat probabil sa vorbesc cu fraze atat de lungi.

   Nici noi nu eram mai breji. Vanatoarea se termina repede, dar mai stateam prin padure sa frecam si noi putin menta si sa ne falim cu faptele noastre eroice, inventate pe loc sau visate cu o noapte inainte. Nu prea erau multe cu care sa te lauzi atunci (nu exista China)… doar noul pumnal de os, sulita noua cu cap de piatra, sau talismanul cu colti de tigru mostenit de la tatal care pierise acum doua primaveri din cauza unei muscaturi de sarpe. Nu e bai! Pe vremea aceea eram obisnuiti ca lucrurile sa fie nasoale cateodata. Evolutia ne impinge sa mergem mai departe si sa nu ne gandim prea mult la trecut.

Stand majoritatea timpului inconjurat de baietii din trib la vanatoare, trebuind sa comunicam intre noi scurt si la obiect, sa ne orientam dupa luna si stele pentru a gasi drumul inapoi catre casa, pentru a reusi sa aprovizionam pestera pentru epoca glaciala ce avea sa vina. Astfel, am inceput sa devin mai rece si sa ma transform intr-un misogin. Asta pentru ca stand toata ziua plecat cu tovarasii din trib, faceam glume pe seama problemelor voastre dramatice, in timp ce ne bandajam ranile lasate pe corpurile noastre paroase si murdare de animalele ce aveau sa va hraneasca noaptea care avea sa vina. Dar sunt sigur ca si voi ne barfeati, asa ca suntem chit.

Te intrebi de ce iti spun toate aceastea?… Si eu ma intreb. Oricum vedem amandoi lucrurile diferit. Unde eu vad sapte culori, tu vezi milioane de nuante, unde eu spun sapte cuvinte tu vei raspunde cu altele, un milion. Daca eu imi doresc doar 7 lucruri, tu vei vrea milioane de alte chestii. Cand vom intra amandoi intr-o incapere la o petrecere, primele lucruri pe care eu le voi observa vor fi iesirea si toaleta. Voi sti imediat si numarul total de masculi si de femele din turma, iar apoi ma voi duce singur la bar sa imi iau ceva de baut si sa iti aduc ce stiu deja ca iti place. Tu vei observa doar blana noua a Biancai, pantofii noi ai Getei, probabil te vei enerva ca ti-am luat de baut ce am crezut eu ca iti place, cand tu voiai azi sa incerci ceva nou, si imi vei cere sa iti arat drumul pana la toaleta.

Nu are rost sa ne mai suparam unul pe celalalt. Oricum nu vom vedea lucrurile la fel. Chiar si unde eu vad doar sapte probleme majore, tu imi vei arunca in fata milioane de alte probleme minore.

Habar nu am de ce iti spun toate aceste lucruri. Nici tu, nici eu nu vrem sa ne certam… atunci poate ai sa intelegi ca, oricat ne-am chinui, nu vom vedea lucrurile la fel. Sapte culori, sau un million de nuante, eu voi fi intotdeauna un vanator, iar tu o culegatoare… este singurul lucuru pe care trebuie sa-l intelegem. Restul sunt doar detalii…