Nu cunosc varsta exacta a pisicii mele.

Suna foarte stupid fraza, stiu.. dar habar nu am cum sa exprim in alt mod stresul emotional la care sunt supus de 8 luni, perioada in care a trebuit sa convietuiesc cu aceasta creatura ciudata. Cand am semnat contractul cu managerul ei, m-a asigurat ca este un pui de pisica ragdoll cu varsta de 6 saptamani. Era prima data cand semnam contractul cu o felina ca animal de companie si habar nu aveam la ce sa ma astept de la acest nou asset al Canapelei Rosii. Recunosc ca nici nu ma interesa prea mult acest aspect, la momentul semnarii. Eram prea incantat de achizitia unui substituent al cainelui, pentru a-mi mai pasa de ceva.

La vizita medicala facuta dupa venirea noului jucator la club, am aflat ca data de nastere din certificatul lui BLU este total eronata. Dar nici veterinarul nu mi-a putut confirma varsta exacta a jucatorului. Doar ca era mult mai mic. Credeam ca doar la cei din Africa se umbla cu astfel de escrocherii. Iar BLU nu era pisica neagra. Are chiar si ochii albastri.

Nu cunosc varsta exacta a lui BLU. Pe deasupra, habar nu am nici macar daca este pisica pe bune. Nu intalnesc in ea niciunul din gesturile naturale ale acestei specii. Arata ca una, dar se pare ca aparentele m-au inselat. Si cu toate ca ma obisnuisem cu inselatul, comportamentul ciudat al acestei creaturi ma face sa scriu aceste randuri in juranalul Canapeleii.

La prima strigare pare doar o pisica dulce si docila, iar toata lumea care o intalneste, ma intreaba de ce este asa subnutrita. Va asigur pe toti ca printesa primeste 5 plicuri de hrana umeda (are firme favorite, dar pentru a nu face publicitate ma feresc a le enumera), cu toate ca doua plicuri ar fi suficiente – conform recomandarilor scrise pe spatele lor. Hrana solida ii place doar daca o lasi infometata doua zile, inchisa singura in casa, si i-o amesteci cu pateu… sangele albastru e alergic la oricare ficat. Le gaseste apetisante doar pe al meu si pe cel de gasca.

Si imi aminteste in fiecare dimineata, la ora 8, de ulcerul ei perforat, printr-o intreaga simfonie la care a lucrat pe parcursul a toate celor 8 luni de concubinaj. Incepuse interesant, dar s-a transformat pe parcurs in ceva grotesc, care suna aproape uman, iar acest lucru a inceput sa devina infricosator. In unele momente, BLU pare ca ma striga pe nume. Stiu ca pot parea putin paranoic de la consumul de ceai, dar va asigur ca am martori care nu au auzit niciodata pisica mieunand, dar pot confirma ca “CLAU, CLAU!!!” sunt cuvintele ei in fiecare dimineata.

Daca stiam ca mi-am cumparat papagal, cumparam o colivie, nu o litiera, pe care oricum o prefera doar pentru treaba mare. Cea mica este destinata doar chiuvetelor din casa. Nu stiu… probabil asa e la pisici.

Nu are inca forta necesara sa deschida clantele din casa, dar intra usor, prin efractie, in dulapul cu usi culisante de pal, in care si-a facut un adevarat un penthouse de cateva nivele, decorat cu prosoapele, cearceafurile si hainele mele sport.

Ma urmareste peste tot prin casa, precum un bichon retard (mai odinioara). Vorbeste intruna cu mine, cu toate ca nu arata nici pe departe ca o siameza cicalitoare, iar asta nu m-ar deranja daca nu ar raspunde obraznic la orice intrebare serioasa  pe care i-o adresez. Cateodata chiar am impresia ca ma injura ca o nesimtita. Am si mai multi martori care pot confirma si proba asta.

Mi-a spart aproape totii magnetii de pe frigider, a ros toate plantele de plastic pe care le am prin casa, mananca pene pe care le regurgiteaza, iar apoi le mananca pofticioasa din nou. Stiu… in poze pare draguta.

Cateodata pare chiar angelica… dar astea sunt doar efectele de pe Instagram. Cand suntem doar noi doi, adevaratul demon iese la iveala, din bezna ce o ascunde sub Canapeaua Rosie. Ar trebui sa vedeti cum arata sufrageria in fiecare dimineata, dupa ce Furtuna Albastra a devastat-o la adapostul intunericului. Toate perdelele mele sunt creponate acum, plantele de plastic au inceput sa creasca in jos, cartile mele sunt toate roase, jucariile de plus eviscerate, litiera sapata (probabil vrea sa ajunga in China), iar tot parchetul este acoperit de mici capcane din sillycat, nu prea placute pentru talpiile tale goale.

Tot demonul se ocupa si de Coloana Sonora, in timp ce tu vei descoperi toata aceasta scena, in fiecare dimineata, dezvelindu-si intreaga ei splendoare haotica, ascunsa in spatele usii de la dormitor. Pentru ca te asigur ca vei petrece noaptea in dormitor, la lumina ceasului de pe telefon, ingrozit de zgomotele care se aud din sufragerie. De trei ori a lovit Canapeaua in cap, cu tabloul agatat de perete, comotionand-o. Ea nici nu stie ca BLU a fost la originea accidentelor.

Si tot ea e cea care a eviscerat scaunul din bucatarie. Dar scaunul stie asta si nu uita, chiar daca acum zace ranit sub un munte de par alb. Am sa ii curm suferinta intr-una din zilele astea. Dar nu stiu cum va trece aceasta pisica blestemata peste despartire. Deja am un scaun proaspat, gata sa ii ia locul celui sfasiat.

Cateoadata am impresia ca nici macar BLU nu stie ce specie de animal este. Asa ca nu ma pot baza pe informatiile furnizate de ea personal, legate de data ei de nastere reala. Are o gramada de lucruri care te fac sa te gandesti tot timpul la orice alta jivina, in afara de o felina.

Cand o ridici in brate, atarna inerta, intrand parca intr-o stare de paralizie temporara, din care isi revine treptat, doar atunci cand incerci sa o alinti. Atunci isi aduce aminte ca poate sa alerge sau sa sara.

Se foloseste de camuflajul inexistent, dar de prezenta caruia este super-sigura ca se afla pe lista ei de dotari. Tot timpul se ascunde cu corpul numai jumatate, cealalta dezvaluindu-i tot timpul pozitia, mai ales ca are si prostul obicei de a da din coada, cand o tampenie e pe cale sa se declanseze. Cu toate ca blana ei este crem deschis, crede ca nu o vad atunci cad ma pandeste pe intuneric, ghemuita pe parchetul deschis de pe hol. Si mai si face zgomot cand alearga, parand un ponei care va urma sa treaca peste tine.

Pe zi, ma urmeaza prin casa asemeni unui caine credincios. Tot la fel stie sa faca si aport, cu toate ca nu m-am ocupat deloc de educatia ei. Cam in aceeasi perioada in care am descoperit aceasta latura canina a pisicii mele, am remarcat latura rasista a personalitatii ei. Soriceii de plus cu care ne jucam, sunt strigati de catre BLU, cu apelativul “CRA-CRA”. Si va asigur ca sub blana crem nu se ascund pene negre. Blonda cu ochi albastri se crede probabil vreo specie superioara de animal.

Blu este un animal foarte ciudat. Probabil ar trebui sa urc filmuletele cu ea pe siturile de cryptozoolgie, in incercarea de afla regnul exact al acestei fapturi stranii. Si o numesc in acest fel deoarece, in ultimele zile, lucrurile au inceput sa semene mult cu filmele proaste de groza pe care le vedeam in anii de liceu.

Acum cateva zile, printesa mea BLU a fost vizitata de Zana Maseluta. Trebuie sa recunosc ca am fost incantat sa ii admir noua dantura, primita cadou de la fiinta ezoterica care mi-a binecuvantat colega de apartament. Pisica mea este mandra posesoare a unor incisivi noi mai lungi si a unor molari pe masura. Nu stiu daca asta e varsta la care isi schimba pisicile dintii, dar a mea sigur a facut-o la 8 luni de cand am achizitionat-o. Acum pare un adevarat sabertooth in miniatura.

Dar de cand a primit vizita Zanei, BLU a inceput sa se comporte ciudat. Toata ziua si-o petrece dialogand singura prin casa, parand prinsa in discutii cu spiritele ce imi bantuie apartamentul (daca scriam fantome, iar nu mai dormea Canapeaua singura la noapte).

O strig, imi raspunde obraznic, iar apoi se intoarce la prietenii ei imaginari, parand singura pe lume. Iar conversatiile acestea stranii dureaza deja de cateva zile. Tot de atunci a intrat si intr-o greva a foamei spoantana, refuzand sa manance conserva ieftina pe care i-am servit-o drept razbunare pentru alarma deja eterna de la ora 8 dimineata.

Pana si monstrul de sub canapea pare sa se fi retras in bezna lui rece, refuzand sa mai bantuie sufrageria noaptea. Nu se aude decat dialogul lui BLU cu umbrele de pe pereti pe ritmul tastelor mele de la laptop, in timp ce va scriu aceste randuri.

Poate pisica a intrat pur si simplu in calduri si doar o cheama inapoi pe Zana Maseluta. Pare totusi mandra de noua sa dantura. Sau poate doar a fost satisfacuta de serviciul de livrare al Zanei. Nu ma intereseaza oricum. Astept doar sa vina Zana aia odata inapoi si sa faca liniste la loc in casa asta. Poate chiar sa readuca inapoi Monstrul de sub Canapea, pentru ca il prefer mai mult pe el decat aceasta vrajitoare in care mi s-a transformat pisica.

Daca nu apare curand, jur ca am sa ii pun personal coaie si am sa o castrez cu mana mea. Dar pana atunci noaptea se apropie si eu am inceput sa simt fiori reci pe sira spinarii, in timp ce aud pisica cum isi cheama Zana inapoi… sau poate doar vorbeste cu spiritele… Iar va fi luna plina.