– Dar ce ai, coaie?  l-am intrebat pe Iisus, prin rotocoale de fum, in timp ce ii intindeam si lui o ceasca de ceai. Pari cam suparat. Sa nu imi zici ca te-ai indragostit!

Soarbe atent din ceai, savureaza aroma si imi zambeste:

– Stii ca de la Maria Magdalena nu am mai avut problema asta cu femeile, frate! Sunt doar putin trist.

Ofteaza si mai soarbe inca o data din ceai. Se relaxeaza pe canapea si isi aseaza conversii murdari pe masuta de cafea din fata Canapelei, relaxandu-si picioarele obosite. Ar fi trebuit sa-l pun sa se descalte, atunci cand a venit, dar umbla mult prea mult pe jos si nu cred ca as fi facut fata aromei care asteapta ascunsa in tenisii sai murdari.

– Imi place cum ti-ai aranjat parul si barba! incerc, naiv, sa-l complimentez, cu toate ca mi se rupe de noul sau look.

– Merci! spune el managaindu-si nostalgic obrajii proaspat barbieriti. A trebuit sa renunt la barba si sa imi mai scurtez parul. Imi era greu sa trec prin controale la aeroport… se uitau toti speriati la mine de parca se asteptau sa explodez in orice clipa.

Rad. Uitasem cat de amuzant este. Nu a mai trecut pe la mine de cand m-am mutat aici.

– Fraiere, iti statea bine! Nu vezi ca toata lumea iti copiaza look-ul, mai nou? De la preoti pana la hipsteri…

Isi trece o mana prin parul grizonat, tuns scurt si imi zambeste. Stie ca il tachinez. Stiu ca nu il pot enerva. Ce dracu?! E Iisus… nu s-a enervat nici cand a aflat ca este tradat si nici ca va trebui sa isi mute singur bolovanul de la cripta, ca sa poata iesi iar la lumina. Asa este el… mai calm. Dar tot imi place sa-l tachinez.

– Daca Petru stia sa tunda asa si gaseam Gillette la negustori in tinerete, fii sigur ca posterele voastre cu mine aratau diferit acum. Si nu ma gaseai doar la babute in casa. (Imi face cu ochiul si zambeste.)

Chiar ii place ceaiul meu. Isi mai toarna in cescuta. Revin la joc, lasandu-l sa vorbeasca. Ascult cel mai bine atunci cand sunt cu controlerul in mana si pierdut in lumea mea virtuala. Aud absolut tot, doar ca nu sunt atent. Intelegeti voi…

– Iti sta bine in negru! ii spun, pentru a-i arata ca sunt numai ochi si urechi. La joc. Imi plac blugii…

– Stiu. Arata mai bine decat cearceafurile alea vechi… Nu?! Negru e nuanta mea favorita la haine. Se murdareste mai putin. Si ma si face sa par mai slab.

– Adevarul ca erai si gras…

Priveste in tacere cateva minute la joc. Sper sa nu imi ceara controlerul, pentru ca sunt prins intr-un quest important si vreau sa-l termin fara sa fiu nevoit sa salvez.

– Recunoaste! Iti era dor de mine, nu? il intreb, incercand sa-l fac sa vorbeasca. Joc foarte prost cand am spectatori.

– Intr-un fel, imi zabeste el. Eram trist si m-am gandit ca ceaiurile tale ajuta.

– Si eu care credeam ca e Canapeaua…

Ma ignora si continua sa vorbeasca. Am uitat sa va spun. Iisus vorbeste mult. Foarte mult. Dar nu ma deranjeaza, atat timp cat ma lasa sa ma joc.

– Am vazut pe blog ca tai frunza la caini si am stiut ca daca trec pe la tine nu am sa te deranjez. Oricum tu si Canapeaua ta ati fost ultima mea optiune. Buddha este prea lenes ca sa isi ridice curul ala gras si sa-mi deschida usa, cand il caut. E probabil prea ocupat sa filozofeze la nemurirea sufletului ca sa asculte problemele altora. Si oricum stii ca el nu intelege chestiile astea legate de realitate. Ar trebui sa o lase mai usor cu LSD-ul. Nu ii face bine.

– Pai si Mahomed, nu era acasa?

– Ba da. Ar fi trebuit sa il iau si pe el cu mine aici. Poate se mai calma si el. Este prea nervos acum. Abia am putut sa ma inteleg cu el.

– Tot timpul e nervos, ii raspund, continuand sa ma joc. Nici ceaiul nu cred ca mai ajuta la el. Prea multa cocaina in sistem.

Iisus rade si incearca sa o prinda pe Blu, care-l priveste ciudat. Pisica fuge. Probabil nu vrea sa fie exorcizata.

– Nu. La el cred ca de la nisip se trage! spune el, resemnat cu ratarea. Sta prea mult cu capul infipt in el. Ar trebui sa-l mai scoata din cand in cand. Eu de cand am iesit din blestemata aia de grota in care ma ingropasera, am inceput sa vad lumea cu alti ochi. Hmmm….

– Hmmm, ce? il intreb.

– Daca ma gandesc mai bine… daca as sta cu capul in nisip, ca el, poate nu as mai fi asa trist acum. Mai bine ramaneam in grota aia. A trebuit eu sa ma inalt, iar acum cand vad ce cacat a iesit dupa mine, imi vine sa ma duc sa ma bag la loc in pestera.

Pun jocul pe pauza. Alloy poate sa mai astepte putin. Oricum am terminat questul principal pe ziua de azi, iar Iisus pare chiar trist. Poate ar fi cazul sa il ascult putin. Nu trece des pe la mine…

– Ce cacat, coaie? Ce tot indrugi acolo?

– Oamenii nu au inteles nimic, dupa tot ce am facut si tot ce am vrut sa-i invat. Are dreptate tata cand ii face oi.

– Hai sa nu vorbim de taica-tu pe Canapea! spun, in timp ce imi aprind o tigare. Stii ca eu si el avem o relatie mai speciala…

Ma ignora si continua trist:

– Nu au inteles nimic… Eu le-am spus cum sa traiasca in armonie, ca toti sa poata fi fericiti. Iar ei au inteles cu totul alte lucruri. Nu imi aduc aminte sa le fi spus sa isi faca biserici si sa ma sculpteze rastignit pe cruce. E morbid… Eu le-am zis sa fie iubitori si intelegatori… iar ei se folosesc de numele meu in toate cretinitatile care le trec prin cap. Nimeni nu a inteles nimic. Tin post ca sa ma imite pe mine in desert. Sunt niste idioti… daca era desert, ce dracu’ puteam sa mananc. Imi era foame de mor. Am si halucinat… daca aveam mancare, mancam. Nu le-am spus eu sa posteasca. Le-am zis sa se iubeasca, sa se inteleaga si sa se accepte… Lumea este un loc magic. Ei au omorat toata magia din ea…

– Boss, este ce au propovaduit apostolii tai, dupa ce te-ai inaltat…

– M-am inaltat la dracu’! pufneste zambind Iisus. Dupa ce am iesit din grota am mers prin desert o vreme, incercand sa scap de ei. Chiar devenisera stresanti. Crezusem ca dupa faza cu crucificatul, vor pune botul si ma vor lasa in pace. Dar nu… ei m-au asteptat si m-au urmarit prin desert. A trebuit sa le dau ceai de la tine. Probabil de asta au ramas blocati pe faza cu inaltatul… Eu m-am inaltat mai devreme dimineata urmatoare si am reusit sa ma ascund de ei, pana s-au convins ca nu mai sunt.

Rad ca prostul. Iisus e foarte amuzant uneori.

– Chiar cred ca Iuda era cel mai destept dintre toti. Acum, daca chiar ma gandesc mai bine, cand vad ca Petru a ajuns usierul tatalui meu si eu stau cu tine pe Canapea, nu stiu cine e mai tradator decat cine…

As vrea sa spun ceva, dar il gasesc prea amuzant asa imbracat in negru, imbufnat, la mine pe Canapea, cu tenisii lui Converse, murdari de nisip, cu freza noua, in timp ca isi spune trist ofurile. In secolul 21, nici macar Iisus nu poate scapa de depresie. Umplu ambele cescute de masa, decis sa ii aduc din nou zambetul pe buze.

– Vrei sa jucam un Fifa? il intreb, in timp ce ii intind si un controler.

– Da! raspunde mai vesel Iisus.

– Dar nu trisezi? Da,coaie?

– Jur, frate! spune el, in timp ce isi alege echipa.

Am incredere in el. Nu o va face. Iisus e prea naiv. Nici macar nu se asteapta ca eu voi trisa. Dar oricum nu se supara. Baiat bun, Iisus asta, cateoadata. Pacat ca trece foarte rar pe la mine…