Disparut

L-am pierdut pe Claudiu. Nu stiu cum, nu stiu unde, nu stiu nici macar cand s-a intamplat acest lucru. Pur si simplu intr-o zi am vazut ca nu mai este aici. Nu este o mare pierdere, doar ca ma deranjeaza ca acest lucru s-a intamplat fara sa fiu pe faza, si as vrea sa aflu cum s-a intamplat pentru a preveni pierderea unor lucruri cu adevarat importante.

Intr-un fel poate este mai bine, acum ca el nu mai este aici. Ma saturasem de adolescentul de 36 de ani, fara planuri, fara viitor, care nu se omoara cu firea niciodata si ma tot plictiseste cu povestirile lui patetice. La inceput parea interesant, dar deja devenise prea mult.

Dar totusi cum am reusit sa-l pierd? Parca ieri am stat de vorba cu el…si azi…PUFFFF!!!…nu mai e. Stiu ca pare imposibil, dar nu mai dau de el. Oamenii nu pot sa dispara asa usor, iar la cum il cunosc eu pe Claudiu, cu greu s-ar fi miscat din coltul lui confortabil. Pai si atunci?! Unde e?

Si daca nu a disparut? Daca Claudiu pur si simplu a plecat? Hmmm…de ce ar pleca? Avea aici tot ce ii trebuie. Parea multumit. Radea tot timpul. Banuiesc ca daca nu era multumit, nu avea zambetul ala tampit pe fata toata ziua. Am auzit eu o vorba odata…”Oamenii care rad mult sunt cei mai tristi”…sau ceva de genul , dar nu cred ca idiotul meu radea pentru ca era trist.

De ce sa fie trist? Nici eu nu stiu. Poate chiar era…nu prea am avut rabdare sa ascult toate tampeniile pe care le indruga tot timpul. Oricum nu voia niciodata sa discute treburi serioase, iar gandurile sale infantile incepusera sa-si piarda din farmec, asa ca nu prea pierdeam timpul ascultandu-l. Cine stie?! Poate era putin trist… Dar aveam si eu problemele mele care ma tineau ocupat.  Stiti voi…treburi de adulti, probleme la munca, oboseala, stres, cum sa faci bani… nu ma puteam concentra pe toate odata.

Dar chiar daca era trist sau suparat, nu era Claudiu genul care sa plece. Este lenes.  Bine…nu chiar lenes. Sa spunem …comod. Sta toata ziua in casa, se joaca la consola, scrie o aberatie de roman, visandu-se scriitor, mazgaleste internetul cu aberatiile lui, citeste si mai murdareste bucataria cateoada, cand se crede bucatar.  Are o gramada de timp liber si el alege sa stea intre patru pereti in lumea lui de copil. Am incercat sa-l scot in lumea normala, dar aglomeratiile il agita si trebuie sa-l duc inapoi in lumea lui.  Credeti-ma nu e Claudiu, genul care sa plece.

Si totusi se pare ca l-am pierdut pe Claudiu. Asta este…viata merge inainte si fara el. Acum ramane sa vad cum va merge… Fara el voi avea mai mult timp pentru mine…habar nu am ce voi face cu el. Planuisem o gramada impreuna cu Claudiu. Asta e… sunt tanar…mai am multe de descoperit.Dar totusi mi-ar fi placut sa le descopar cu el. In fond, din aceasta cauza si incercam sa imi fac cat mai mult timp liber. Ca sa-l petrec cu el…dar am uitat asta.

Viata merge inainte oricum. Claudiu a disparut. Inseamna mai multi bani pentru mine. Nu stiu ce voi face cu ei. Inainte ii cheltuiam impreuna cu Claudiu. Jocuri, benzi desenate, carti…vizitam locuri, exploram  orase. Dar acum voi avea mai multi bani. Nu stiu ce voi face cu ei…dar macar sa nu muncesc degeaba.

L-am pierdut pe Claudiu. Acum sunt liber sa revin in aceasta minunata realiate si sa reusesc sa ma pierd in banalitatea ei. El doar ma tinea pe loc…Sper doar ca nu era pe post de ancora.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s