O patura cenusie de nori, a murdarit cerul albastru de ieri. Primavara si-a luat jucariile si a plecat sa se joace in alta parte, lasand in urma ei doar aroma de astenie, care pluteste acum rece, pe strazile Bucurestiului. Dupa ce m-a trezit din hibernare acum o saptamana si ceva, a decis sa ma lase treaz si sa o arda suspect prin alte locuri. Frumos asa…

Satul sa tot vad rosul Canapelei in fata ochilor, ma refugiez la mall, incercand sa curat acea culoare de pe retinele mele iritate.  Este cel mai bun loc pentru clatit privirea si portofelul, dar cum sunt doar un ochelarist sarac, fac si eu ce pot.

Chiar daca astazi mi-am propus sa vad doar un film, fara alte cheltuilei suplimentare, reusesc sa imi incalc promisiuniile si ajung la cinema ,carand dupa mine cateva carti de la Carturesti. Sunt un om slab, dar imi jur in gand, ca nu voi mai cumpara alte carti data viitoare. Stiu ca mint, dar macar asa ma simt mai impacat cu noile mele achizitii. Pana la urmatoarea mea aparitie pe aici, sigur voi uita tot am hotarat acum.

Cu plasa de la Carturesti, atarnand intelectual de bratul meu, aleg cel mai cult film cu extraterestrii care este in program si ma pierd in intunericul salii de cinema. Pacat ca in negura asta nimeni nu poate sa imi zareasca cultura ce-o asez fosnind sub scaun. Cred ca oricum nu ar observa nici cu luminile aprinse, toti fiind prea captivati de martianul care taie si spanzura pe ecran. Eu, inclusiv.

Spre seara revin pe canapea, bucuros pentru alegerea facuta. Oricum celalata optiune nu ma incanta prea mult de la inceput.  Monstrul de pe planeta rosie totusi parea mai matur decat un ceas meloman si ceainice care danseaza. Poate e magic cand se inatmpla in desene animate…dar cand se inatmpla intr-un film e dea dreptul stupid. Scuze, Walt!

Cu mintea inca ancorata in nave spatiale, incerc sa ii scriu si Canapelei postarea de pe blog. Sincer nu am nici un chef sa o fac, dar stie ce corzi sa traga pentru a ma transforma in scribul ei. O simt oricum ca nici ea nu este in deplinatatea faculatatilor sale literare. Astenia asta ne-a lovit pe toti din plin.

La fel  si gandul ca am uitat plasa de la Carturesti, sub scaun, in cinematograf. Si imi statea asa bine cu ea la bratul meu. Asta e… Am sa cumpar alte carti, data viitoare cand ajung in Carturesti, weekendul urmator. Doar sa nu uit sa ajung acolo…

Revin la laptop si la postarea Canapelei. Chiar daca frazele ei par seci si goale, nu o intrerup si o las sa isi spuna ineptiile. E doar o Canapea. Face si ea ce poate.

Cineva să aducă primăvara înapoi. Astenia asta ne sâcâie pe toți…