Monstrul de sub canapea

O cheama Blu.

Am cumparat-o pe post de pisica, hotarat ca, pentru prima data in viata, sa am un prieten necuvantator, care sa nu latre si sa nu necesite plimbari matinale sau nocturne, prin toate tipurile de vreme. Dar cum nu am fost niciodata un mare iubitor, felinele le-am pus ultimele pe lista cu potentiale animale de companie.

Prima optiune a fost sa imi iau un tarantula, dar fiind bolnav de lene cronica, ideea de a curata un acvariu imi cauzeaza si acum anxietate, amintindu-mi de vremurile cand ma jucam de-a Jacques Cousteau, colectionand pesti exotici. Oricum, nu cautam o alta insecta de companie. Am destule prin bucatarie.

A doua optiune a fost  sa imi iau o iguana. Sunt mari, sunt palpabile si total inofensive. Dar, totusi, am 36 de ani si mai doresc, ca macar din cand in cand, sa mai impart canapeaua si cu altcineva. Iar dragonul pe care l-as fi cumparat ar fi gonit sigur toate printesele care ar fi dorit sa imi viziteze castelul. Imi place Game of Thrones, dar nu am nici o treaba cu Daenerys, mama balaurilor.

A treia optiune a fost sa imi iau un dihor. De preferinta albinos, cu ochii rosii… dinamovist, ca mine. Dar nu cred ca era sezonul de transferuri, pentru ca nu l-am gasit in nici un Pet Shop. Si cum sunt oltean, nu am rabdare sa astept sa se nasca viitorul meu companion.

M-am gandit sa imi iau un papagal, dar e prea scump si ma multumesc cu cei gratis, pe care ii am in jurul meu. Pisica a fost ultima optiune. Cea pe care o pui la sfarsit, doar ca sa fie acolo, sperand sa nu fii nevoit sa apelezi vreodata la ea.

Am gasit-o pe Blu in parcarea magazinului Lidl din Bragadiru, asteptandu-ma sa o duc acasa, dupa ce ne dadusem intalnire pe Okazii.ro. Pe profilul ei scria ca are 6 saptamani, dar la veterninar am aflat ca are doar patru si ca este subnutrita. Dar macar parea ca are eticheta originala de ragdoll. Oricum, la ce mufa avea atunci Blu, veterinarul ma credea si daca ii spuneam ca e sobolan de Guineea.

14237597_1269945626363405_1664086937605452112_n

In afara de doi ochi albastri beliti si curiosi, nu mai era mare lucru de capul ei. Cateva sute de grame de blana, un paratraznet scurt pe post de coada, si asta era cam tot.  Dormea ca un ingeras pe pieptul meu, iar eu am fost convins ca am facut o alegere buna.

Dar a fost religioasa doar o zi. Era probabil doar obosita.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s