Si ce vrei de la viata?

Cand aveam 6 ani stiam ce vreau si ca lumea va fi la picioarele mele. La 36 de ani, nu stiu prea multe si locuiesc cu chirie intr-un apartament de doua camere (ca pupaza, in TEI) si in loc sa am lumea la picioare, am doar 400 de oameni care ma urmaresc pe Instagram.

La varsta de 6 ani, eram doar un semianalfabet (stiam jumatate de alfabet) ce frecventa aproape zilnic gradinita din cartierul bunicilor din Craiova, dar care stia exact ce voia de la viata. Si nu stiam atatea lucruri cate stiu acum, cand ma apropii de a 37a toamna din viata si cand realizez ca am ajuns intr-un moment in care imi dau seama ca nu mai stiu ce vreau.

Cateodata, cand sunt atent la zgomotul de fundal pe care-l produc oamenii din viata mea, aud des cum mai toti pun desele mele derapaje pe care le-am avut de-a lungul anilor, pe seama faptului ca nu stiu exact ce vreau de la viata. Am avut si cativa care au crezut ca stiu ei pentru mine. M-am luat dupa ei, dar cred ca si ei uitasera, de vreme ce acum stau pe Canapea, scriind aceste randuri, incercand sa imi amintesc ce vreau de la viata.

La 6 ani stiam cu siguranta ce vreau. Poate nu in detaliu, dar, in mare, stiam ce doresc.  Apoi a venit scoala unde a trebuit sa invat, apoi facultatea unde a trebuit sa ma prefac ca invat… apoi viata, unde nu a mers nici invatatul nici prefacutul… si atent la toate aceste lucruri, am uitat ce voiam. M-am luat cu alte ganduri (care nici nu cred ca erau de fapt ale mele) pe care le-am crezut importante, si am uitat toate planurile pe care le facusem, undeva, prin cotloanele mintii. Habar nu mai am unde le-am pus.

In 30 de ani am uitat tot ce voiam de la viata. Stiu ca este inca undeva in mine, ascuns ca un lapsus, care sta iritant pe varful limbii, facand misto de ea. Incerc sa sap dupa el, prin gramada dezordonata de tampenii care zac imprastiate in mintea mea, dar nu gasesc nimic. Cred ca ar fi cazul sa caut pe cineva sa faca ordine pe aici. La ce haos am in cap, s-ar putea sa mai pierd si alte lucruri.

Am obosit sa tot incerc sa caut ce vreau de la viata. Am gasit in schimb gandurile cu tot ce nu vreau de la viata. Le aveam asezate ordonat, pe raft, ca sa nu uit de ele. Dar acum este weekend si vreau sa ma relaxez. Am avut o saptamana exact ca luna care a fost pe cer noaptea trecuta.

Mai caut si saptamana viitoare… Daca nu uit si de asta pana atunci.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s