Nimic nu anunta o saptamana mai frumoasa decat o zi de Luni inecata de ploaie mocaneasca, al carei prohod este cantat de claxoanele nervoase ale masinilor din trafic. Nici macar horoscopul, care imi anunta ca astazi nu am sa fac bani, dar, in schimb, o sa am parte de o multime de alte cacaturi pozitive, despre dragoste, sanatate  si fericire, care nu au ce cauta intr-o asa frumoasa zi de Luni.

Am decis sa stau acasa. Daca tot scrie negru pe alb ca nu voi face bani azi, ce rost are sa ma duc la munca?! Dragostea nu apare lunea, sanatos nu ai cum sa te simti la inceput de saptamana, cand iti suna ceasul dupa un weekend in care te-ai odihnit precum lordul Dracula, si sigur nu ai sa gasesti fericirea in traficul de luni dimineata umbland de nebun prin ploaia rece de afara. Asa ca mi s-a parut chiar logic ca sa nu pierd timpul aiurea, daca tot nu voi avea profit, si sa raman acasa astazi. Time is money!

Asa ca am decis sa ucid ziua de Luni, cat de incet si de dureros pot, razbunand astfel toate inceputurile urate de sapatamana din viata mea, din prima zi de gradinita pana in ziua actuala.

Am urmarit-o ascuns, in spatele cearceafului, atunci cand a patruns cenusie in camera, printre perdele, sperand sa ma atace prin suprindere, indata ce alarma de la telefon va declansa procesul de rezurectie a corpului meu zombificat de lipsa cronica de somn. Dar cand a descoperit ca alarma nu a sunat, m-a urmarit, ascunsa, in umbre, in baie, fara sa simta cum latul capcanei, pregatit cu o seara inainte, se strange in jurul ei.

Era prea tarziu cand deja a realizat ca este legata strans de Canapeaua Rosie. Deja incepusem tortura si nimic nu poate chinui o zi de Luni intr-un Bucuresti muncitoresc, precum cateva questuri din Horizon Zero Dawn. M-am oprit abia dupa cateva ore, cand Luni a cazut, inconstienta, pe canapea.

Dar eram hotarat sa nu o las sa scape asa usor. I-am servit o cafea 3in1 pentru a o ajuta sa se trezeasca si, in timp ce am lasat-o sa isi savureze revigorantul amar, am pregatit urmatorul pas din planul meu malefic. M-am intins lenes, langa ea, pe Canapea, si am inceput sa citesc plictisit, stiind ca acest lucru ii va provoca si mai multa durere. Urletele de chin ale zilei de Luni nu m-au deranjat, povestea din deja supercunoscutul METRO 2033 de Dmitri Gluhovski absorbindu-ma prea mult in vartejul ei narativ pentru a mai fi atent la ceva din jur. Unele carti chiar au acest efect pe mine si, fara sa vreau, am atipit.

Cand m-am trezit era insa prea tarziu… Luni zacea fara suflare, inca legata de Canapea. Poate ar fi trebuit sa simt tristete sau poate constiinta ar fi trebuit sa ma mustre, dar tot ce am simtit, atunci cand am realizat ca am ucis in sfarsit o zi de Luni, a fost doar bucurie.

Da, stiu… razbunarea este arma prostului si poate nu trebuia sa fiu asa crud cu aceasta zi… dar prostul este bucuros, asa ca ignora aceste ganduri.

Hmm… poate pana la urma horoscopul avea dreptate… Nu am facut bani azi, dar cacatul pozitiv pe fericire a iesit (cu toate ca avea cota riscanta) ,si dupa ce am dormit bine vad ca si sanatatea pare ca urca usor pe o curba ascendenta. Cu dragostea a cam dat-o in bara. Dar, cine stie… Luni zace ucisa pe canapea si pana Marti mai este inca timp.