Deadline

Martie. Pentru voi inceputul primaverii. Pentru anormalul din mine, inceputul de primavara se transforma intodeauna intr-o cursa infernala contratimp. Dupa o iarna linistita, in care producatorii de jocuri video au intrat in obisnuita lor hibernare, post Craciun, convinsi ca pentru urmatoarele luni, nici un joc grandios nu merita lansat, pentru ca nimeni nu-l va cumpara, primavara incepe cu o explozie de blockbustere care imi vor face iar bugetul praf.

Nici nu am apucat bine sa o spanzur pe MiNovia, cu firul de la martisor, ca primul joc pe care-l asteptam anul acesta a si patruns prin efractie in la mine in casa. Dar nu m-a surprins. Il asteptam deja sa se lanseze de un an, doar ca nu ma asteptam sa fie chiar asa bun.

Dar fata de arTenista, care v-a distrus ieri filmul LOGAN in postarea ei plina de spoilere, eu nu va voi  face nici o recenzie la nici un joc. Oricum stiu ca majoritatea dintre voi au investit cei 500 de euro in consola , doar pentru a-si trai clipele de glorie sportive, pe un server obosit de FIFA, PES sau MORTAL KOMBAT.  Iar daca sunteti jucatori pe PC, probabil va pierdeti timpul cu LOL, DOTA sau alte jocuri online, seci si scurte, cum sunt toate lucrurile produse in acest secol si generatia voastra nu e obisnuita cu jocuri care dureaza sapatamani sau luni, pana ajungi la capatul povestii.

Martie pentru mine reprezinta exact ce inseamna sfarsitul de an fiscal pentru un contabil. Urmeaza o perioada stresanta si foarte aglomerata. Jocul pe care il joc acum este chiar exceptional, dar anuntata aparitie a unui al triple A game, in nici doua saptamani, incepe sa apese greu pe umerii mei (si implicit ai Canapelei).  Precomanda de la Mass Effect Andromeda, se apropie cu pasi repezi, iar eu trebuie sa termin pana atunci povestea lui Alloy.

De aceea ma folosesc de aceasta ocazie sa imi cer scuze , in avans, din partea Canapelei, pentru urmatoarele postari, care vor aparea in aceasta perioada. Probabil vor fi scurte si seci, dar sunt sigur ca pentru cei mai tineri dintre voi, va putea trece drept literatura 😉 Nici eu nici Canapeaua nu mai suntem obisnuiti sa lucram sub presiune, mai ales datorita faptului , ca nu mai sunt obisnuit cu viata de corporatist de cand am dat divort de fosta mea prietena. Eu nu am fost corporatist niciodata, dar a fost ea de ajuns pentru amandoi.

Ati fi meritat probabil ceva mai bun din partea Canapelei, dar DEADLINE-ul ne preseaza. Si mai ales plecarea lui Kush (farmacistul meu personal)  la Berlin, pentru cateva zile, m-a lasat cu stocul de ceai epuizat si cu o mica pana de imaginatie, care asteapta cu nerabdare sa fie vulcanizata la intoarcerea lui.

Pana atunci, va parasesc pentru ca jocul ma cheama dulce in lumea lui. Si cum cea reala  ma plictiseste si ma deprima, am sa ma refugiez pentru cateva ore acolo.   Este si o modalitate buna de a scapa de astenia de primavara.

Urasc deadline-urile…

 

Anunțuri

Un comentariu

  1. sun _rise

    Hai nu mai poza in victima 😉 tu ai fost mereu un agitat, poate in loc de ceai ar trebui sa iei putin din Xanax, asa mi s a recomandat si mie:))) dar nu ma vad eu la stadiu de leguma :))))))))))

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s