Tarziu in noapte. Ascuns in dormitor, pe jumatate acoperit de cearceaf, tin intunericul la distanta, folosind ecranul laptopului de la care va scriu aceste randuri. Canapeaua Rosie doarme tolanita in sufragerie, in spatele usii mele inchise. E mai bine sa nu stie ce am sa scriu acum.

Canapeaua Rosie este posedata. La propriu. O prezenta demonica salasuieste in ea. Iar intamplarile din ultimele luni, ma ingrozesc. Stau acum pe intuneric si va scriu acest mesaj, cu frica facandu-mi degete sa danseze aritmic pe taste. Sper sa nu ma auda…

M-am mutat in acest apartament acum un an si ceva, datorita locatiei sale perfect pretabila la lenea cronica de care sufar. Adica peste strada de locul de munca. Atunci cand m-am mutat, toate lucrurile pareau normale in noua mea casa. Canapeaua era prea rosie pentru gustul meu, dar am ignorat acest aspect, fiind multumit de afacerea realizata. Dar apoi…

Primul lucru ciudat observat, atunci cand am intrat in contact cu aceasta piesa de mobilier posedata, a fost trecerea ciudata a timpului. Cred ca daca NASA ar monta Canapeaua Rosie pe una din navele sale spatiale, echipajul nu ar mai fi nevoit sa se criogeneze pana ar ajunge in urmatorul sistem solar. Demonul Rosu face ca timpul sa devina relativ si astronautii nici nu ar realiza ca au ajuns la destinatie. Acum… nu as garanta ca s-ar opri acolo. Canapeaua asta blestemata, te face sa pierzi notiunea timpului si a planurilor pe care le ai.

Cu toate ca eram una dintre cele mai active persoane din lume, demonul acesta m-a transformat incet si sigur intr-o fiinta sedentara. Locul alergarilor mele matinale prin parc si al antrenamentelor lungi si intense in sala de fitness a fost luat de tigarile si cafeaua baute, dimineata, inainte de munca, capturat de Canapeaua Rosie.

Inainte sa ma mut aici, duceam o viata sociala activa, cu multe nopti albe pierdute prin cluburi si puburi obscure sau faimoase. Dar diavolul din canapea m-a transformat intr-un privitor de filme si seriale pe net si nu mai reusesc sa evadez noaptea din apartament.

Incetul cu incetul, mobila asta diabolica a inceput sa imi modifice comportamentul, transformandu-ma intr-o alta persoana. Nu mai frecventez spectacole de opera, teatru si balet, preferand incultura la kilogram, transmisa de televizorul meu smart, in timp ce Canapeaua ma tine captiv in bratele ei. Muzica simfonica care imi inunda casa, atunci cand melomanul din mine simtea nevoia de lumina, a fost ucisa de sunetul metalic al instrumentelor electrice si a ritmurilor satanice. Nu mi-a placut niciodata rock-ul… acum sunt fanatic. Il iubesc… si daca as mai avea par, probabil mi-as lasa plete.

Mai tarziu, am inceput sa ma trezesc dimineata pe canapea, alaturi de straini. De fapt… straine. Ciudat… si totul incepea de pe Canapea. Nu m-a derajat totusi aceasta schimbare, provocata de demon. M-a enervat doar, cand a incetat sa o mai faca, preferand sa se joace cu mine in alte moduri. Si imi placea sa fiu Ken.

Dar lucrurile s-au transformat din ciudat in stranii, cand Diavolul Rosu a inceput sa ma foloseasca pe post de scrib si  sa ma oblige sa ii scriu acest jurnal blestemat. Zi de zi, noapte de noapte, gravitatia anormala din sufragerie, ma prabuseste pe Canapeaua posedata, care imi arunca in brate laptopul ei, ieftin si ma obliga sa va intoxic cu toate cuvintele ei, otravite de maleficul ce salasuieste in buretii de sub textilul rosu aprins. Aveti grija sa nu va schimbe si pe voi.

Nu mai resist. In noaptea aceasta am decis sa lupt. Va las acest mesaj si ma duc sa incerc sa o exorcizez cu o cana de ceai de ce mai buna calitate.

Daca nu reusesc, maine poate am se chem un preot. Poate functioneaza si tamaia… Oricum, in locul vostru as scoate imediat din casa canapeaua din sufragerie. Nu se stie niciodata ce diavol traieste in ea.