A fost odata ca niciodata, intr-o galaxie foarte, foarte indepartata… atunci cand masina mea era albastra si inelarul meu stang impodobit, un grup de eminente cenusii, unite atat in ideologie cat si in simtiri, cu toate ca lumile carora ei le apartineau erau atat de indepartate si diferite, se ascundea in intunecimea rece a spatiului virtual infinit.
Se numeau CLUBUL DE CARTE si erau unii dintre cei mai desavarsiti pierzatori de timp liber din intreg universul cunoscut si necunoscut. Bine, stiu ca eu, povestitorul, nu sunt prin zona de mult timp, dar va rog sa nu imi stricati povestea…
Erau renumiti prin faptele lor obscure, iar povestile lor inca dainuie in cicatricile ce inca zgarie unele ziduri de pe anumite retele de socializare. Dar TIMPUL NELIBER, cel mai mare dusman al acestui ordin de fiinte pierzatoare de timp liber, a reusit, dupa lupte milenare, sa distruga acest ordin sacru de Cavaleri Ironici… imprastiindu-le ramasitele in colturile indepartate si uitate ale spatiului virtual.
Legenda lor insa a dainuit pana in zielele noastre, dar acum urmasii acelor care au dainuit in baladele si povestirile vestitorilor binari, se intorc acasa…
CLUBUL DE CARTE incepe sa se reorganizeze, iar CANAPEAUA ROSIE ii asteapta cu povestirile lor din locurile in care au umblat pana au auzit chemarea la taste…
E vremea ca timpul sa fie pierdut din nou, cu povestirile lor…
Jurnalul Canapelei Rosii 