1 martie.

Soare amestecat cu cer albastru. Combinatia mea preferata. Dar stiu ca e doar un efect special. Incerc sa imi beau ceasca de ceai pe balcon, in timp ce urmaresc de la inaltimea lojei mele furnicarul care se disipeaza incet de pe trotuare. Dar este inca prea frig si ma refugiez la loc in bratele iubitei mele rosii.

Incerc sa imi amintesc ce anume face aceasta zi speciala. Dar imi este foarte greu. Simt ca e ceva special azi… dar memoria mea niciodata nu a fost buna la inregistrat cifre si semnificatii. Stiti cum se spune… animalul de companie este asemeni stapanului. E normal ca si neuronii mei sa fie la fel de activi  precum si corpul pe care-l coordoneaza.

Plictisit, lustruiesc ecranul telefonului meu not so smart, pierdut prin retele de socializare, cautand sa umplu golul din memorie. Martisoare, flori, martisoare, flori… cateva selfie-uri cu decolteuri si boturi, apoi iar martisoare, iar flori. Nimic care sa ma ajute sa deslusesc misterul acestei zile.

Drace! Sunt sigur ca seara trecuta stiam. As intreba pisica, dar acum este prinsa in decorarea feng shui a nisipului din litiera. O las in arta ei…

Rosu si alb peste tot. Oare ziua inceraca sa imi transmita ceva. Rosu si alb pe facebook, rosu si alb pe instagram, canapeaua rosie, doua perne albe…Rahat! Simt ca sunt aproape…

Din molozul sinapselor mele incep sa cada caramizi, semn ca ceva este pe cale sa evadeze spre lumina. Si o face… Semnificatia zilei ma plesneste tare peste fata, trezindu-ma la realitate.

Sar repede in hainele de strada, in timp ce pisica ma priveste speriata, nestiind daca sa fuga de mine sau sa ma atace. Pana se decide, eu deja sunt iesit din apartament.

Locuinta mea este asezata strategic, intre trei florarii, doua tarabe de martisoare si doua supermarketuri. Sper ca rezervele bugetare, ramase in urma lui Valentin si varului Dragobete, sa imi ajunga pentru toata lista de cumparaturi.

Reusesc sa inving economia de piata si sa revin cu portofelul gol, dar macar stiu ca am atins toate punctele nevralgice ale listei. Pun berea in frigider, chipsurile si alunele deja le montez pe masuta de cafea din sufragerie. Nu am mai luat flori si martisoare, pentru ca nu am avut nevoie de asa ceva. Dar am floricele pentru microunde…

Astazi joaca Dinamo cu Steaua. Si daca Valentin m-a facut sa pierd o infrangere a Barcelonei cu 4-0 in fata echipei din Paris, nici o prima zi de primavara, cu astenie sau fara, nu ma va face sa pierd un alt meci important. Rosu si alb pana la capat.

Rosu si alb de martie. Pacat. Mi-as fi dorit sa fie an bisect.

P.S.  Te astept la meci, Ionescule! Poate reusesti sa aduci si putin ceai. A fost bun ultimul baut impreuna.