Daca intr-o zi Fericirea iti bate la usa si tu nu esti acasa?

Tu ai fi plecat la munca, crezand ca aceasta este calea care trebuie urmata pentru a o intalni. Adica, cu gandul asta te trezesti in fiecare dimineata, ascunzand in spatele lui indoielile pe care le ai cu privire la drumul pe care ai inceput sa mergi.

Si e si normal sa le ai. Iti amintesti de alte momente de fericire din viata ta, si realizezi ca nu au avut nici o legatura cu banii din portofel sau cu ziua de salariu. Dar nu conteaza daca Ea te cauta acasa si tu esti plecat la munca. Poate va reveni mai tarziu, cand tu ai muncit destul de mult incat sa iti permiti o alta Fericire, mai rara si mai sofisticata. Pentru ca tu crezi ca Fericirea e diferita de alte simtiri ale tale, si poate fi alterata si upgradata cu toata tampeniile care ti se varsa in cap, in toate mediile prin care te invarti.

Ca si restul lucrurilor care-ti bantuie sufletul, Ea nu este conditionata de nimic. Daca esti fericit… esti. Nu exista grade de fericire… este o prostie sa crezi asta. Este ca si cum ai crede ca durerea pricinuita de un cui banal de fier este mai greu de suportat decat cea provocata de un cui din aur. Esti cumva idiot?! Intensitatea sentimentului e aceeasi.

Dar daca Fericirea ti-ar bate intr-o zi la usa si tu ai fi plecat sa o cauti prin mall, crezand ca ai sa o gasesti apoi acasa, ascunsa prin sacosele ieftine, de hartie, pe care le-ai purtat asa mandra pe culoarele aglomerate de altii asemeni tie, pierduti intr-o cautare inutila? Fericirea nu se produce intr-o fabrica uitata in China si nici in atelierele din Paris sau Milano. Ai experimentat-o si in haine scumpe si in toata goliciunea ta si stii ca nu carpele de pe tine conteaza. Si cu toate astea vei intra sa o cauti si la Starbucks, crezand ca poate o vei gasi band singura o cafea, asezata la o masa intr-un colt, butonand pierduta la telefon.

Daca Fericirea ti-ar bate la usa si tu nu ai auzi bataile, pentru ca o cauti cu castile pe urechi intr-un meci de FIFA pe consola, sau pierdut intr-o lume virtuala, crezand ca o vei gasi ca premiu, la sfarsitul jocului. Si Ea tot bate la usa si tu nu o auzi sau iti este prea lene ca sa deschizi, fiind prea ocupat cu castigatul de experienta sau cu terminarea inca unui nivel la joc. Ai uitat ca ai fost fericit si cand la tine in casa nu exista televizor color si despre computer citeai doar in cartile SF. Toti uitam…

Poate ai sa o cauti pe fundul sticlelor si paharelor de alcool, prin cluburi si baruri intunecate, amagit de oboseala dulce a noptilor albe, in timp ca Ea iti inroseste butonul de la sonerie, fara sa stie ca tu o cauti ametit in locuri pe care Fericirea nu le frecventeaza niciodata. Doar oamenii debusolati ca noi.

Nu o vei gasi nici in fumul inecacios pe care il bagi in plamani, pentru ca Fericirea nu se va materializa din reactia chimica a unor reziduuri vegetale arse intre buzele tale, ingalbenite de nicotina. Oricum vei fi prea pierdut in alte senzatii artificiale, pentru a o mai auzi atunci cand bate la usa. Dar nu conteaza… te simti bine pentru moment.

Poate vei sti ca va bate la usa, dar preferi sa pleci si sa o ignori, cautand alte lucruri in viata, sperand ca poate Ea va reveni si te va cauta si mai tarziu. Cine stie?! Poate esti norocos si asa se va intampla. Este un risc pe care ti-l asumi singur. Cu toate ca fericirea nu asteapta dupa nimeni, poate va face o exceptie in cazul tau… doar ai sacrificat atatea lucruri pentru obiectivele tale. Trebuie sa inteleaga asta…

In timp ce Fericirea iti bate la usa, poate tu o vei cauta printre straini, crezand ca ai sa o poti gasi tu pe Ea, inainte sa iti ajunga la adresa. Si faci asta cu toate, ca stii ca nu o vei gasi acolo… Poate doar un surogat a ceva ce a fost odata la usa ta, cand tu nu ai fost acolo sa deschizi.

Mai bine las usa deschisa…