25 februarie.

Canci soare, canci primavara. Tot canci si inspiratie. Dar ma descurc si fara.

Ma gandesc ca in ceruri este sedinta astazi, dupa ce, ieri, Sfantul Pentru a uitat usa de la primavara deschisa si nebuna a evadat, ignorand contractul inca in desfasurare, al iernii. Si sunt sigur ca tot noi, contribuabilii, o sa platim cu cateva deszapeziri de masini prin martie. As vrea sa ma duc in Piata Victoriei sa protestez, dar ploua si e frig… mai bine pe canapea.

Ma uit la meci in timp ce va scriu voua aceste randuri. Sau invers… Va scriu aceste randuri in timp ce ma uit la meci.  Sub forma asta voi avea macar o scuza pentru postarea seaca pe care o cititi acum, dar trebuie sa ma credeti, chiar e frumos meciul.

Dinamo Bucuresti infrunta leii Universitatii din Banie si, contrar credintei populare, chiar este un meci frumos pentru ce ne-a aratat fotbalul romanesc in ultima perioada. Sau poate spun asta pentru ca in acest moment echipa mea favorita conduce si obiectivismul meu este patat de microbistul din mine.

Chiar daca sunt fabricat in inima Olteniei, iar viata mea a fost legata o buna perioada de timp de echipa reprezentativa a orasului, intodeauna am fost un impatimit al echipei Dinamo. Si nu pentru ca avea un joc extraordinar, o istorie fabuloasa sau fotbalisti de clasa… nu… doar pentru ca intotdeauna am avut tendinta idioata de a fi impotriva turmei. Iar intr-o curte a blocurilor care era colorata ori alb/albastra, ori rosie/albastra, anormalul din mine nu putea iubi decat echipa pe care o urau toti ceilalti.

Am ramas suporter al lor si atunci cand veniturile familei mele veneau pe linia echipei din Craiova si am continuat sa o fac si cand soarta a adus intregul meu clan chiar in curtea clubului Dinamo. Drumurile noastre in viata au cateodata rute parca prestabilite… dar nu ma deranjeaza, atat timp cat merg pe asfalt.

Ma opresc aici. Meciul e interesant. Stiu… este doar fotbal. 22 de barbati in pantaloni scurti care alearga de nebuni dupa o minge. Si cainele meu face asta. Dar nu am cum sa ma apar… incultului din mine ii place acest lucru. Mai ales cand este lipsit de imaginatie pentru a posta ceva mai bun.

Totusi am reusit sa spoiesc aproape 400 de cuvinte, fara sa stiu de ce.

Ne citim luni… azi canci imaginatie… a fugit cu primavara de ieri.