In cantonament

 

Astazi m-am trezit cu ganduri mari si cu fata la cearceaf, asa ca am decis sa nu ma omor prea mult cu firea si sa incerc sa ma menajez cat se poate, pentru meciul din acest weekend.

Revin dupa o perioada mare de absenta de pe teren, cauzata de o accidentare mai veche si este bine ca intoarcerea la joc sa se faca treptat. Mai ales pregatirea cu echipa a fost compromisa ,fiind nevoit sa ma antrenez,in cea mai mare parte a timpului,singur.

M-am accidentat acum cativa ani si de atunci tot incerc sa revin, dar jocul a lasat prea multe urme in corpul meu, iar acest aspect pare din ce in ce mai dificil. Chiar daca am trecut pe la mai multe echipe, mi-a fost greu sa revin la fosta mea forma.  Nu am putut sa ma regasesc in noile sisteme tactice pe care le-am intalnit, chiar daca la inceput pareau banale. Metodele de antrenament, noile echipamente si  suprafete de joc , toate par acum la un nivel mult mai inalt, decat cel la care am fost nevoit sa activez.

Pana sa ma accidentez, am jucat la aceeasi echipa toata cariera mea, cu scurte perioade de imprumut, pe la alte echipe mai mici.  Nu stiu daca m-am accidentat inainte de rezilierea, de comun acord a contractului, sau dupa…oricum nu mai conteaza asta acum.

Au fost zile tulburi si din cauza milioanelor de probleme care aparusera brusc  in cariera mea, am inceput sa ma gandesc serios la retragerere. Simteam ca nu mai este nimic pentru mine pe aceste terenuri. Sportul meu se schimbase prea mult, cat timp eu statusem departe de el.

Cand am primit convocarea la nationala, deja incepusem sa raresc si antrenamentele, pierdusem mult din masa musculara, iar rezistenta mea fizica se dusese odata cu ea.

Nu mi-a venit sa cred, ca dupa atat timp cineva inca mai crede ca pot fi folositor unei echipe. De doua saptamani ma pregatesc intens pentru revenire. Mi-am modernizat garderoba,  am fost la stylist pentru a da celor cateva fire de par ramase, o forma mai civilizata, am spalat masina si mi-am schimbat telefonul.

Acum, scriu aceste randuri, aflat in cantonament pe Canapeaua Rosie,cuprins de emotiile meciului ce urmeaza sa aiba loc. Mai sunt doua zile pana la deplasarea de la Craiova, dar bagajul meu este gata. Ma asteapta, entuziast, langa usa de la intrare. Ne privim , zambind, unul pe altul.

Livos mi-a promis ca va fi memorabil, atunci cand m-a sunat pentru a-mi transmite convocarea. A rezervat masa in club, a pregatit suplimentele de efort si este acelasi vechi 11 de baza. Sper sa se tina de cuvant si sa fie intelegator cu mine. Revin dupa o accidentare si nu am multe minute jucate in ultima perioada. Dar e timpul sa trec si peste asta.

Nu degeaba am intrat in cantonament pe Canapeaua Rosie…

Anunțuri

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s