Dudu nu a mai ajuns. Probabil inca e ocupat cu curatatul petelor de praf de pusca de pe tavanul dormitorului. A promis ca se revanseaza maine cu un ceai, la pranz. Am incredere in el… Nu cred ca isi doreste sa devina personaj principal pe blogul canapelei. Stie ca am o imaginatie bogata…

Dar din pacate nu am timp sa o mai folosesc in aceasta seara pentru o noua postare originala. Am sa va las in schimb sa va delectati cu un capitol din celalalt proiect al meu, in caz ca nu aveti ceva mai bun de facut sambata seara. Si cu toate ca sunt sigur ca aveti treburi mai interesante, postez textul si va las in voia noptii.

Ne citim maine!

” Nu exista asa ceva atunci. Puteai sa incerci, poate, sa compui o scrisoare, sa o pui tu in cutia postala (nu ma refer la casuta de email) sau sa te duci frumos la posta si sa o trimiti alaturi de o monstra de saliva incarcata in timbrul necesar expedierii.

Si probabil atunci cand Friend Request-ul tau ajungea la destinatie (timpul era inca relativ in acea vreme) exista marea probabilitate sa te trezesti cu o reclamatie la politie sau cu o vizita la domiciliu din partea unei rude mai agresive, a friend-ului in cauza.

Prieteniile se legau in alte feluri pe-atunci. In curtea blocurilor, locul unde petreceai cea mai mare parte a timpului tau liber, la scoala sau, in cazul fratelui meu, pe terenul de sport. Si, ca toate lucrurile fabricate in acea vreme, durata lor de viata este mult mai mare decat a celor legate in acest secol superficial al vitezei.

Nu am doar un “cel mai bun prieten”. Sunt mai special. Eu am mai multi de “cel mai bun prieten” si majoritatea au fost alaturi de mine pe tot parcursul calatoriei mele prin viata. Nu stiu nici eu cum au putut sa ma suporte tot acest timp. Eu, unul, am avut momentele mele in care am clacat… si nu mi-am rezistat, dar le pastram pentru mai tarziu.

Nu am folosit optiunea de Friend Request pentru acest lucru. Viata ne-a asezat impreuna, pe tabla ei vasta de sah, prin mutari simple sau strategii ciudate. Si a fost mai interesant asa. Acum am o poveste sa va spun si este mai complexa decat wall-ul unei retele de socializare.

Dar va tot tin pe loc, in timp ce as putea sa va prezint pe “cel mai bun prieten al meu”. Si sa incepem cu ei…”